Revoluţie -Test Volvo XC90

Share
| Scris de: Robert Gherghe | 07-11-2018

Sunt unele lucruri care îţi rămân pe retină pentru totdeauna. Stau ca o imagine într-unul dintre sertarele ascunse şi prăfuite ale memoriei şi e destul să treci pe lângă ele pentru a le reînvia puterea. Dar uite că au trecut aproape 30 de ani de atunci şi încă mai văd cele două maşini care veneau în vizită, în fiecare duminică, pe strada mea. Stăteau parcate cuminţi în faţa singurei case construite în dreptul singurului viraj al acelei străzi banale dintr-un oraş banal de provincie, dintr-un cartier şi mai banal. Erau două Volvo S40. Nu ai putea uita niciodată aşa ceva, cum printre puţinele maşini care existau după Revoluţie, cele mai multe Dacii, cele două maşini Volvo erau practic ca două navete spaţiale, pentru că altceva occidental şi sofisticat nu prea mai vâzusem decât în surprizele Turbo. Nu pot uita niciodată acele litere S40 al căror sens nu l-am înţeles mulţi ani şi nici uimirea tâmpă că acele maşini aveau ştergătoare pentru faruri. Nu am înţeles niciodată de ce veneau mereu două în acelaşi loc. Era ca şi cum o familie avea două case, iar asta se ştie că în comunismul care abia trecuse nu se putea. Volvo a fost pentru mine un fel de primă imagine vie a capitalismului, Volvo şi nişte Adidas Torsion. Nu le-am văzut niciodată venind sau plecând, însă negreşit erau acolo în fiecare duminică.

E din nou duminică şi stau într-un Volvo XC90, noul Volvo XC90. Pur şi simplu stau şi mă uit tâmp. Am stat în peste 500 de maşini, dar nu mi s-a întâmplat niciodată să stau aşa de parcă aş gravita în jurul unei găuri negre. Fără să existe timp, fără să existe spaţiu în jur. Şi realizez că trăiesc o stare de fascinaţie. Încerc să analizez puţin situaţia. De unde mi se trage ea, starea. Să fie chiar totul atât de perfect, nicidecum! E însă felul acela în care se îmbină lucrurile, fineţea pe care o simţi când atingi pielea de pe scaune, şi mă gândesc că aşa trebuie să simtă un vânător care atinge gâtul unei căprioare. Ai o sete specială de a-ţi dori ca acel lucru să fie al tău, pentru totdeauna. Şi mai e ceva, minimalismul. Simplitatea lucrurilor dintr-un Volvo te trimite la câteva mii de km depărtare în nord, la scandinavi. Însă mă trezeşte un ciocănit scurt în geam, al unui bătrânel care îmi pare agasant. Cobor un pic geamul şi sunt lovit de întrebarea: „Asta e singura maşină în care n-a murit nimeni niciodată? Dau din cap, pierdut. „Am văzut la televizor, ăsta e noul model de Volvo, nu?”. Nu-i mai zic nimic, mai aud doar că a avut şi el un Volvo şi ridic geamul şi îmi dau seama că-l înţeleg. E greu să fi avut un Volvo şi să nu mai.

Motor

Te trezeşti din visare abia când porneşti motorul acestui nou XC90 D5. Diesel-ul de 2.0 litri are menirea asta, de a te scutura puţin din melancolia unei amintiri din copilărie. Chiar dacă noul Volvo XC90 înseamnă un model reconstruit de la zero, pe o nouă platformă, cu noi propulsoare şi toate cele, diesel-ul rămâne diesel.

Vorbim de un motor în patru cilindri de 2.0 litri cu 225 cai putere şi un cuplu maxim de 470 Nm. Cum avem în ecuaţie o maşină foarte bine antifonata nu se pune problema unui deranj acustic la pornire, însă acel zgâlţâit specific e încă prezent acolo. Modelul este echipat cu tracţiune integrală şi transmisie în 8 trepte, dar din cap nici că-mi puteam scoate ideea că o maşină de două tone are un motor de 2.0 litri. Pur româneşte asta însemna pentru mine puţin. În realitatea de secol XXI, cu model nou şi toate cele, mă gândeam că n-are cum să fi dat greş. Şi n-au dat. E un propulsor care dă dovadă de reprize excelente, care accelerează peste cumsecade pentru un SUV de gabarit şi care oferă resurse şi la viteze mari. Dacă diesel-ul rămâne, cum spuneam şi mai sus, totuşi un diesel, cu păcatele lui cum ar veni, transmisia este încântătoare. Cu o etajare excelentă adusă de cele 8 rapoarte, un schimb liniar şi fin, relaţia motor- transmisie are menirea de a-l încânta pe cel aflat la volan. Pentru o maşină de familie, criteriile privind consumul trebuie luate în calcul măcar din motive care ţin de mediul înconjurător dacă nu din raţiuni financiare.  Pe hârtie, desigur, lucrurile stau ideal: 4,7 litri la 100 km extraurban, 5,8 litri la 100 km mixt.  În oraş, în Bucureşti mai precis, SUV-ul Volvo a mâncat 9,2 litri la 100 km condus în zilele de weekend. Cum media anunţată de producător pentru consumul urban este de 7,8 litri la 100 km, am zis că nu-i dracul atât de negru pe cât ne-am fi aşteptat. Dacă combini mediul urban cu cel extraurban, consumul pare că va ajunge undeva în zona a 7 litri la 100 km, ceea ce nu-i deloc rău pentru sufrageria asta pe 4 roţi.

Dinamica & Comportament

Cu un timp de acceleraţie de la 0 la 100 km/h de 7,8 secunde şi o viteză de top de 220 km/h, noul Volvo XC90 cu motor de 2.0 litri diesel şi circa 2 tone masă nu pare de pe această planetă. Plăcerea pe care ţi-o oferă interiorul, de fapt cheia unei maşini bune pentru orice şofer matur, nu te lasă să nu înţelegi că acea direcţie uşoară, care din fericire se întăreşte la viteze mai mari, sau suspensiile un pic prea confortabile, nu sunt decât elemente care vin să sporească confortul chiar clienţilor care doar asta caută. Desigur, clienţii care caută sportivitatea vor strâmba din nas la dinamica aceasta uşor bătrâneasca, însă dacă laşi maşina să-şi facă treaba, vei constata că acesta este modul în care lucrurile trebuie să se desfăşoare. Şi pentru cei care doresc cu adevărat ceva în plus, Volvo pune la dispoziţie, opţional, suspensii pneumatice adaptive şi direcţie personalizabilă, iar cu acest pachet mecanic superior, ruliul specific al SUV-urilor este mult mai puţin sesizabil iar fermitatea şi precizia direcţiei te duc în zona sportivă. În oraş, XC90 nu îţi lasa deloc senzaţia unei maşini greoaie, incomode în trafic, ba din contră, lucru care dovedeşte din plin forţa lui de SUV.

Design

Venită la mai bine de un deceniu distanţă, noua generaţie a celui mai mare model Volvo se distinge o dată prin design scandinav, unul inconfundabil, fie care vorbim de mobilă, ceasuri sau aparate de zbor şi maşini, şi a doua oară prin elemente stilistice care pot trece drept atractive chiar şi de la înălţimea unui SUV. Volvo a fost întotdeauna un fel de Alfa Romeo al Nordului, asta însemnând estetic chiar opusul lui Alfa Romeo, însă nu un opus în direcţia greşită. E cu totul altceva, vizavi de acel design nordic, în care criteriile estetice se modifică. Cu altă şcoală estetică la pachet, Volvo XC90 este un SUV reuşit care se impune prin blocurile optice, care oricât de noi ar fi ele, mie îmi aduc aminte de farurile acelea cu ştergătoare ale trecutului nouăzecist, şi grila masivă care pare că ar fi lansat o nouă modă printre SUV-urile premium de mari dimensiuni.  Spatele a păstrat linia vechiului XC90, cu semnătură inconfundabilă a stopurilor de lumini cu LED-uri verticale, însă per total maşina arătă cu adevărat nouă şi impozantă. Noul Volvo XC90 este mai degrabă elegantă decât frumoasă la exterior iar pachetul R Design al modelului testat a adus senzaţia de sportivitate necesară totuşi unui model cu asemenea pretenţii.

Interior

Dacă scotoceşti prin măruntaiele nevăzute ale habitaclului lui Volvo XC90, vei observa că până şi în cele mai ascunse locuri, calitatea materialelor şi acurateţea finisajelor este la un nivel deosebit. Aici, de fapt, se face întotdeauna diferenţa dintre premium şi premium „wanna be”.

Personal, consider că planşa de bord de pe noul XC90 este perfectă. Simplă, cu o calitate superioară a materialului, dar nu maximă, minimalistă până în profunzimea lucrurilor, aproape lipsită de butoane (nu am numărat zece cu totul!) planşa de bord de pe XC90 arată curat şi înghesuie multitudinea de comenzi în ecranul digital poziţionat central de unde se poate seta absolut orice, de la muzică şi clima până la funcţiile maşinii. Cu un instrumentar de bord digital, de asemenea, Volvo XC90 calc ă în zona sfântă a mărcilor premium nemţeşti, dovedind avansul extraordinar înregistrat de marcă suedeză în doar câţiva ani. Şoferul are mână liberă aici, de la banalele alegeri de culori, până la stabilirea elementelor grafice pe care şi le doreşti sub ochii săi.  Pielea de pe scaune disponibilă la această calitate doar pentru pachetul R-Design, volanul inscripţionat de linia specială de echipare, inserţiile din aluminiu şi fibră de carbon duc modelul XC90 direct în zona de modele premium. SUV-ul cu 7 locuri nu îţi pune niciodată problema de spaţiu interior, însă aici e o găselniţă. În configuraţia cu 5 locuri, modelul oferă confortul maxim ocupanţilor, însă dacă utilizaţi şi cele două locuri suplimentare din spate, lucrurile se schimbă, însă nu cu mult.

 

Volvo oferă opţional al treilea rând de scaune şi în mod bizar oferă suficient loc la picioare, pentru că cele două scaune nu sunt fixate direct în podea, însă pentru ca doi adulţi să stea cu adevărat confortabil pe acele locuri ar trebui să nu depăşească 1 metru 70 cm. Portbagajul noului SUV are un volum de 720 litri şi puţin peste 300 litri dacă se utilizează scaunele de pe al treilea rând. Pentru o familie, Volvo XC90 apare ca o soluţie ideală privind spaţiul interior, pentru şoferii aflaţi în căutarea unui SUV premium de mari dimensiuni care să fie „altfel”, e cam singura opţiune de pe piaţă. Dacă fondul este dominat de designul minimalist care oferă altceva la un SUV, punctual am fost fascinat de două elemente diametral opuse ca importanţa şi rol jucat în interiorul maşinii. Prima ar fi sistemul audio Bowers & Wilkins (cu 12 difuzoare dintre care unul frumos desenat şi aşezat central deasupra bordului la îmbinarea cu parbrizul) absolut senzaţional în materie de sunet.  Este un sistem audio care pare dedicat marilor muzicieni.  Al doilea element este unul de culoare. Cei de la Volvo au ţinut să pună o etichetă pe braţetele laterale ale scaunelor, de altfel excelente chiar şi pentru cei cu dureri lombare, cervicale etc, un mic steag al Suediei. Inserţia, pe cât de banală, personal o găsesc într-un fel esenţa acestei maşini: made în Suedia.

Concluzie

Deşi am vorbit până acum despre un Volvo, în mod intenţionat nu ne-am legat de un aspect: siguranţă. Şi asta pentru că la Volvo, siguranţă a devenit implicită. Nu mai ai ce comenta despre ea, e pur şi simplu acolo şi e cea mai bună.  Se cunoaşte dezideratul mărcii, de a deveni marca auto fără victime rezultate din accidentele rutiere care implică modelele sale. Cumva, Volvo XC90 a reuşit deja, pe de o parte, acest lucru; asta şi pentru că şi-a croit în timp un model de client care caută altceva şi care nu se va despărţi – şi nu mă feresc de cuvinte mari – niciodată de ceea ce însemna Volvo. Noul Volvo XC90 are un preţ de plecare de 50 820 euro cu TVA pentru versiunea standard şi ajunge la 65 268 euro cu TVA pentru versiunea 2.0 Diesel Turbo 4×4 R-Design D5.

Share