Un om cu şapca roşie la Bucureşti, scurta vizită a lui Niki Lauda în România

| Scris de: Robert Gherghe | 04-09-2015

poză

A aterizat, a traversat strada şi s-a aşezat voios în faţa unei săli înguste şi plină de jurnalişti a căror vedere era blocată de adunătura de camere TV care transmiteau evenimentul României întregi. Purta o şapcă roşie pe care scrie citeţ Novomatic. Şapca asta este marca lui înregistrată, şapca, nu brandul. A purtat-o pe când pilota la Ferrari şi a revenit spectaculos pe circuitul de Formula 1 când toată lumea îl credea pe moarte. Venea din foc, dar am văzut cu toţii filmul ăsta cel puţin o dată. El este Niki Lauda, triplu campion mondial în Formula 1, singurul care a luat titlul mondial şi cu Ferrari, şi cu McLaren.   Niki Lauda este ocupat acum, poate e mai ocupat decât atunci când pilota maşini de Formula 1. Are aerul unui om liniştit, dar preocupat. Vorbeşte într-o engleză unică, cu un accent german specific austriecilor. Articulează uşor sâsâit cuvintele în engleză, ceea ce-l face, astăzi, la cei 66 de ani ai săi, absolut adorabil. Îi stă bine cu şapca asta roşie pe cap, care nu lasă să se vadă toate urmele acelui incendiu din vara lui ’76.

Niki Lauda pare pierdut în ceva, în gândurile din spatele acestei şepci roşii pe care scrie Novomatic, firma producătoare de aparate de jocuri de noroc al cărui ambasador de brand este.  O fi cursa de Formula 1 de la Monza, unde Mercedes, echipă pe care o consultă din poziţia de preşedinte non-executiv, trebuie să câştige şi în acest weekend? O fi vreo afacere pe care bogata sa familie o derulează? Nu ştim.  Când camerele se aşează pe faţa sa brăzdată de urmele flăcărilor el devine zâmbăreţ, dar nu poate ascunde mereu privirea pe care o aruncă în gol, grija zilei de mâine, preocupare, planul, ce va urma, cum va urma?

Nu ştim. Ne rămâne totuşi imaginea asta a unui bătrânel ţanţoş, care îşi ascunde mereu mâna în buzunarul drept al blugilor albaştri, uşor lălăi, pe care îi poartă.  În orice gest, în orice mişcare, Niki Lauda are postura acelor staruri care nu au ce cauta în haina de vedetă. Niki Lauda a părăsit demult zona de confort, e anapoda cum apare în lumina reflectoarelor, dar tocmai faptul că nu se potriveşte deloc în această postură îl face fermecător. Uşor adus de spate, dar cu bărbia tot timpul sus, legendarul pilot pare că priveşte lumea cu un amestec de uşoară ironie, extrem de multă aroganță şi o doză constantă de plictiseală. Asta e omul Niki Lauda, aşa cum actorul Daniel Bruhl l-a ecranizat până la perfecţiune în producţia Rush.

Niki Lauda e un playboy atipic, poate e ultimul playboy al epocii romantice din Formula 1. Dar astăzi n-a mai rămas decât un om de 66 ani cu o şapcă roşie pe cap şi multe gânduri ascunse. “O dată mi-am pus o şapcă albastră pe cap, îmi stătea ca dracu, de aia port roşu”, spune cetăţeanul austriac venit într-o vizită rapidă lângă Bucureşti.

Niki Lauda și Valentin Adrian Georgescu, CEO al NOVOMATIC Group România

Ne spune povestea filmului Rush, audiența râde la fiecare frază pe care o rosteşte; omul ăsta ascuns sub şapcă şi cu o fată pătată de arsuri ştie cum să destindă atmosfera. Cumva, zici că joacă rolul unui actor într-un film cu mafioţi italieni care vorbesc engleza cu accent german de austrieci.

“M-am întâlnit cu Peter Morgan (scenaristul filmului Rush –n.r.). El a venit la Viena şi mi-a propus să facem filmul ăsta. Când am început să mă văd cu Peter Morgan habar nu aveam cine e, după l-am verificat şi am aflat că e un tip tare la Hollywood. Nu ştiam cum se face un film, Peter vorbea cu mine şi mă întrebă diverse şi eu îi răspundeam, dar nu ştiu ce-şi nota în laptopul lui. I-am cerut să-mi arate şi mie ce scrie şi mi-a zis că eu ştiu să pilotez maşini, el ştie cum se scrie un film. Până la urmă ne-am împrietenit şi într-o zi a cedat la insistenţele mele, mi-a aratat un paragraf din scenariu iar după ce l-am citit m-am şi îngrozit: <<Îţi pui casca, te bagi în maşină, întorci cheia şi porneşti>>. I-am zis, moronule, maşinile de Formula 1 n-au cheie să pornească” (hohote generale).

Niki Lauda recunoaşte că 85% din film e exact ceea ce a trăit, dar spune apăsat că 15% e Hollywood. „Nu ştiam că filmul trebuia să placă şi la femei, habar n-aveam eu de astea, acu poate că înţeleg.” Fostul pilot se declara însă extrem de fericit cu prietenia pe care a legat-o cu Daniel Bruhl, actorul german care l-a jucat: „Când ne-am văzut prima dată la Viena mi-a zis că cea mai mare problemă a lui e că eu trăiesc, apar la televizor, dau declaraţii şi asta nu-i convine. Ne-am petrecut mult timp împreună, el mă întreba şi eu îi povesteam. Am ajuns să ne facem şi vacanţele împreună. La un moment dat, Daniel, care e german, a început să ia cursuri de austriacă (râde), ceea ce e foarte greu pentru ei. Un german să vorbească în germana vorbită în Austria, e un lucru greu. „

“Când s-au apucat de filmat el (Daniel Bruhl –n.r.) și Ron Howard (regizorul filmului Rush –n.r.) mă sunau zilnic. Odată Bruhl mă întreabă: “Filmăm o scenă cu mașina, ce-mi pun mai întâi, mănușile sau casca…I-am zis, idiotule!!!, cum să-ți pui casca pe cap cu mănușile alea pe mâini”.

Niki Lauda - sesiune de autografe

Urmează rumoare în sală, Niki Lauda vorbeşte României pe TV, n-a văzut nimic din ţara asta, cât a traversat strada de pe Otopeni la sediul central al firmei Novomatic. A ieşit puţin în căldura de seară a României, să dea autografe şi să se pozeze cu doritorii. E nonşalant de parcă a uitat de gândurile ascunse de mai devreme. Se face coadă la pupitrul în care legenda îşi pune semnătura pe şepcile roşii. E ancorat de un bodyguard BGS  de doi metri şi câteva decenii bune mai tânăr ca el care îi suflă în șăpcălia roşie aerul irespirabil de afară filtrat de plămânii lui. Îi citeşte parcă pe litere semnătura încercând tâmp să i-o descifreze, dar se pare că nu poate. Niki Lauda semnează pierdut autografe pe cotoarele şepcilor roşii, şi din spate se aud viorile care cânta valsuri vieneze. Imaginea asta rămâne blocată mult timp aşa ca într-un cadru de film scăpat la montaj. Cvartetul de viori începe Cântecul tristei duminici şi Niki Lauda semnează şepci roşii cu aerul unui om care salvează sufletele celor pierduți.