In turul 40 al cursei de Formula 1 din India se aude intr-o casca de pilot „stop the car, stop the car, stop the car”. Si a oprit-o. Dupa care se aude „sorry mate”. E ciudat. Spre masina a alergat o multime de oameni iar din ea s-a inaltat Mark Webber.
Lumea de pe margine privea la el cum ne uitam noi la Terminator la televizor pe vremuri. Daca eram intr-un film, Webber trebuie sa fi fost vreun extraterestru.
In 2007, la Fuji, in Japonia, ploua. Safety-Car-ul conducea cursa, Hamilton, Webber si un tanar aproape anonim – Vettel – aducea un Toro Rosso in primele trei masini. Acela a fost momentul in care Vettel a inceput sa-l domine pe Webber. Tanarul german l-a acrosat pe Webber, sub safety-car, si a declansat furia australianului: „It’s kids isn’t it… kids with not enough experience – you do a good job and then they fuck it all up.”
Dar acum, dupa turul 40 din India, s-a facut liniste in staff-ul Red Bull. Cateva calcaie se agita usor nervoase de marginea scaunelor, insa nicio grimasa pe fata greilor de acolo. Cei mai tineri par afectati, isi agita si ei usor picioarele. Vettel conduce, dar camera sta pe Webber care zambeste ironic. Ceva e, totusi, ciudat.
Vettel conduce, iar monopostul sau rezista. O atentionare de la boxele Red Bull – alternatorul – mimeaza spectacolul, emotia. Ceva e ciudat de fals. Vettel face record de circuit si castiga. In spatele sau, parca la secole distanta, se pregatesc sa vina eroii. Raikkonen scoate record de circuit in ultimul tur, Vettel, cvadruplul, se bucura „magnificent guy, what a guy”, or something.
Eroii sunt in urma lui, dar sunt morti, unul cate unul. Calcaiele se opresc in staff-ul Red Bull, inginerii apaluda, se imbraca tricourile 4Vettel. Nimeni nu stie unde e Webber iar Vettel face cerculete pe linia se sosire, coboara din masina si se inchina la statuia neterminata, pe care nu scrie 4Newey. Cumva, Vettel (si as fi vrut sa scriu „el”) e cel mai bun.
