Inainte de Marele Premiu din Brazilia Alonso ramanea in carti chiar daca Vettel isi asigurase un mic avans in fata clasamentului. Orice parea posibil, chiar si o victorie suprema a celui pe care l-am considerat tot sezonul un underdog – Fernando Alonso.
Numai trei puncte i-au lipsit spaniolului pentru ca bucuria celor de la Red Bull sa se transforme intr-o bucurie a echipei pe care, pe sfarsit de sezon, multi au considerat-o mai slaba chiar decat Force India.
Cea mai mare teama a fost ca ultima cursa sa nu fie o lupta de strategie din care publicul sa fie cel care pierde. Nu s-a intamplat asa pentru ca Interlagos are un atu: este imprevizibil. Inca de la primele viraje haosul s-a dezlantauit in cursa iar lucrurile cu adevarat importante incepeau in momentul in care Vettel a fost lovit de Senna. Germanul a mers toata cursa cu masina vizibil avariata. Nici desprinderea unei bucati din masina undeva la jumatatea traseului nu l-a determinat sa cedeze si nici pe comisari nu i-a convins ca masina pilotului Red Bull ar putea fi un real pericol. Vettel a tinut cu dintii de un loc cat mai bun, care sa ii asigure destul de multe puncte cat sa il bata pe Alonso.
Brazilia a oferit insa spectacol in fiecare minut, un spectacol care a macinat nervii fanilor si care a avut lungi momente in care m-a pierdut complet. A fost o cursa in care nu stiai pe cine sa pariezi. Vettel a revenit de doua ori in momente in care nimeni nu mai credea ca are vreo sansa sa intre in puncte iar Alonso a tras de masina ajungand in mod miraculos al doilea.
Este greu de stabilit cine a fost mai norocos. Vettel a avut parte de tot felul de probleme, Alonso a avut parte de o strategie destul de ambigua. Cert este ca ambii au castigat cate ceva dupa Brazilia. Vettel a reusit sa intreaca recordul stabilit de Senna. Este in prezent cel mai tanar triplu campion mondial, iar Alonso a castigat respectul breslei si al spectatorilor pentru ca a avut incontestabil cel mai bun sezon din cariera.
Raikkonen a ratat ultima cursa, dar a aratat ca este un pion important al echipei Lotus si poate pune probleme mari echipelor favorite din F1 anul viitor. Force India a demonstrat ca nu mai este o echipa de jumatatea clasamentului, iar Massa s-a trezit in sfarsit din somnul care il cuprinsese la inceputul sezonului si devine un coechipier adevarat pentru Alonso la Ferrari. Sezonul urmator are toate ingredientele sa ofere la fel de mult spectacol si la fel de mult suspans.
Clasamente de final de sezon:
Am ajuns la sfarsit de sezon fara ca macar sa simtim cum a trecut si asta se datoreaza in mare parte schimbarilor din regulament care au dus la acest sezon remarcabil din F1. La sfarsit de 2012 o sa incerc, din amintiri, sa fac o reconstituire a celor mai importante momente:
Pilotul anului: Fernando Alonso. Chiar daca nu a castigat campionatul, spaniolul a reusit ceea ce nimeni nu ar fi crezut ca poate: sa ramana in cursa pana in ultima clipa cu o masina vizibil mai inceata decat Red Bull, McLaren si eu as spune si Williams si Lotus in unele curse. A aratat ce poate pe ploaie, in calificarile din Germania, la Valencia, dar si in Brazilia si a fost printre putinii piloti constanti ajungand de multe ori pe podium in ciuda dezastrului din calificari.
Pilotul surpriza in 2012: Kimi Raikkonen. Nu numai ca s-a clasat al treilea in unul dintre cei mai grei ani din Formula 1, dar a reusit si prima victorie pentru Lotus dupa 25 de ani. Sa nu mai spun ca a fost cu adevarat o victorie remarcabila. O sa treaca un timp pana cand fanii F1 sa uite cum tipa Raikkonen la cei din echipa sa il lase in pace pentru ca stie ce face. Si nu a fost surpriza anului doar din acest punct de vedere, ci si datorita fanilor sai. Este greu de crezut ca finlandezul poreclit Ice Man este si cel mai iubit pilot, dar am vazut asta cu ochii mei la Hungaroring si apoi am simtit-o in comentarii, in presa si in social media dupa victoria din Abu Dhabi.
Masina anului. Incontestabil, Red Bull. Chiar daca au ratat inceputul sezonului, cei de la Red Bull au avut grija sa recupereze repede. Pe sfarsit de an echipa a avut clar cel mai performant monopost, cel care, asa cum spuneam si acum cateva saptamani, i-a adus victoria lui Vettel.
Accidentul anului. Spa Francorchamps. Pentru ca a aratat lumii ca Formula 1 inca este un sport periculos si nici macar cele mai drastice masuri de siguranta nu pot schimba asta. Numai cativa centimetri au lipsit pentru ca Alonso sa aiba soarta lui Senna atunci cand Romain Grosjean a zburat cu monopostul peste Ferrari-ul spaniolului.
Cea mai frumoasa cursa: Valencia. Pentru ca nu aveai cum sa ghicesti la inceputul cursei pilotii care au urcat pe podium, dar si pentru ca a fost atat de placut sa ii vezi pe Shumi si Raikkonen pe podium asteptandu-l pe nebunul de Alonso sa vina sa isi primeasca trofeul. Alonso se bucura insa cu tribunele si comisarii de cursa dupa ce isi abandonase masina. Dupa Valencia am simtit putin ca m-am intors in trecut. Am simtit putin din placerea anilor in care concura Senna.
Cel mai frumos circuit: Austin, Texas. Marele premiu al Statelor Unite a fost o surpriza imensa. Am descoperit un circuit impresionant care va avea multe de oferit in viitor. Cred ca nu ma asteptam la prea multe de la circuit dupa ce ani de zile Marele Premiu al Statelor Unite s-a desfasurat la Indianapolis, un circuit pe care nu l-am avut la inima niciodata. Imi pare bine ca Formula 1 are parte de o frumusete de circuit in SUA – foarte tehnic, foarte spectaculos in acelasi timp – si nu trebuie sa mai imparta Indianapolis cu Indycar.
Cea mai surprinzatoare statistica: Alonso, ajuns vicecampion mondial la numai 3 puncte de Vettel, nu a realizat niciodata in cele 20 de curse din campionat cel mai rapid tur al circuitului.
