La ora actuala interesul acordat de producatorii de automobile masinilor electrice nu prea coincide cu cel al publiculu, de-a lungul timpului acest tip de propulsie ratand de mai multe ori sansa de a deveni celebru. Propulsia electrica la automobile este un subiect aproape la fel de vechi ca si automobilul in sine, acesta avand in decursul istoriei mai multe sanse sa devina foarte popular dar de fiecare data a dat gres.
In 1900 propulsia automobilelor existente era impartita in mod egal intre motoarele cu ardere interna, motoarele electrice si cele cu abur. In acel moment motoarele electrice erau cel mai usor de pornit fata de cele cu abur si mai usor de folosit decat cele cu ardere interna. La acea vreme masinile electrice erau in esenta trasuri convetite si aveau o autonomie de aproape 60 km.
Asadar, acestea aveau toate sansele sa devina principala varianta de propulsie la automobile dar, din pacate am putea spune, lucrurile au evoluat in alta directie.
Prima incercare
Vina a fost atribuita lui Henry Ford, mai exact liniei de productie pe care acesta a inventat-o in 1908 si care a creat un avantaj impresionant pentru motorul cu ardere interna care era folosit pentru automobilele Ford. Prin comparatie, un automobil Ford T costa la acea vreme 850$ in vreme ce unul dotat cu motor electric costa aproximativ 2.000$. Daca Ford ar fi construit masini electrice pe linia de productie poate ca evolutia automobilului ar fi fost cu totul alta.
Motorele cu ardere interna erau greu de folosit si aveau pornire la manivela asadar femeile, printre care se numara chiar si sotia lui Henry Ford, preferau masinile electrice pentru ca puteau fi pornite mult mai usor. Un alt motiv pentru care pe atunci masinile electrice au pierdut teren este legat de baterii, mai exact de grutatea acestora si de faptul ca nu puteau fi incarcate oriunde. Suna cunoscut, dar vorbim de anul 1910!
O data cu dezvoltarea retelei de drumuri autonomia asigurata de masinile electrice a devenit insuficienta iar aparitia demarorului si ieftinirea benzinei a scos aproape complet propulsia electric de pe piata de automobile.
In perioada 1920-1990 masinile cu propulsie electrica au aparut doar sub forma de concepte, mai mult sau mai putin inspirate, dar acest tip de propulsie nu a reusit sa treaca de stadiul de curiozitate nici macar in timpul crizei petroliere din ’70. Chiar daca pe strada nu puteau fi vazute masini electrice, acest tip de propulsie isi facea intrarea incet in zonele industriale.
A doua incercare
A doua sansa de revenire a motorului electric la bordul unui automobil de serie a fost abia in 1996 cand GM a prezentat modelul EV1. Acesta era propulsat exclusiv de un motor electric si oferea o autonomie de aproape 130 km pentru o singura incarcare.
In afara de asta, EV1 oferea tot confortul de care beneficiau si masinile cu propulsie conventionala, intrecand multe dintre acestea la capitolul performante. Masina era disponibila doar in leasing si a fost construita pentru a respecta un proiect de lege din statul California, care prevedea ca 10% dintre masinile comercializate de un producator sa aibe emisii zero pana in 2003.
Legea nu a fost aprobata iar GM a retras toate masinile in 2003, starnind o mini revolta in randul clientilor care incepusera sa vada avantajele independentei de petrol. Asadar, vina pentru al doilea esec este atribuita in egala masura concernului GM care a retras masinile din circulatie si statului California pentru ca nu a aprobat legea. In 2006 apare marca Tesla si automobilul electric, in adevaratul sens al cuvantului, intra din nou pe scena dar pretul de 100.000 de dolari al unui exemplar Roadster era cu mult prea mare pentru a creste popularitatea propulsiei electrice, acesta ramanand la stadiul de curiozitate sau moft destinat milionarilor.
Acum Tesla lucreaza la un model cu o autonomie de 250 km care va avea un pret de pornire mult mai accesibil, de 58.000 de dolari, si care face parte din noua generatie de automobile electrice. Oferta actuala de masini electrice include modele si mai ieftine, cum ar fi Smart Fortwo Electric sau MItsubishi i-MiEV care coboara pana la valoarea de 20.000 de dolari.
Modele ca Nissan Leaf sau Chevrolet Volt au fost primite bine de public in ciuda pretului cam piperat dar costurile mici de exploatare plus o subventie generoasa din partea statulu, acolo unde este cazul, a facut ca aceste modele sa se bucure de succes desi problemele pe care le intampina sunt exact aceleasi de acum 100 de ani, si anume autonomia prea mica si pretul prea mare.
In concluzie
Speram ca sansa masinilor electrice sa nu devina reala doar in momentul in care benzina va fi realmente pe sfarsite si nu va exista o alta varianta de transport. implicarea guvernelor in dezvoltarea acestor masini este un lucru imbucurator dar ne face sa ne gandim la motivele care au stat la baza acstor decizii.
Un alt factor care, surprinzator, lucreaza in favoarea masinilor electrice este cresterea pretului benzinei care face ca propulsia electrica sa fie mai eficienta pe zi ce trece. A treia incercare majora de dezvoltare a automobilului electric este in plina desfasurare si pana acum toate semnele indica o evolutie sigura, dar pe strada proportia de automobile electrice este mult sub asteptarile producatorilor, semn ca nu toata lumea apreciaza acest tip de propulsie chiar si cu reduceri si scutirile de taxe aferente, in principal din cauza autonomiei.
Ambele variante de propulsie care se „lupta” acum au avantaje si dezavantaje, cu castig sigur pe termen lung pentru motorul electric pentru ca practic vom ramane fara benzina la un momet dat. Dar intotdeauna adevarul este undeva la mijloc, asadar propulsia hibrida este cea mai buna varianta in acest moment.
