Teste

Atractie fulger – Test Opel Mokka 1.2 130 CP AT8

De 3 octombrie 2021No Comments
;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;

Despre noul Opel Mokka se pot spune foarte multe, avand in vedere pachetul de noutati cu care vine si modul in care arata. Este un crossover de clasa mica, dar nu este doar un Corsa suprainaltat, desi cele doua modele folosesc aceeasi platforma tehnica – CMP – a grupului PSA. Si asta pentru ca Mokka face parte din noua revolutie Opel “Blitz”, incepand cu stilul exterior, care se rupe de conventionalul si “cumintenia” modelelor din Russelsheim, si pana la noile interioare, ce sunt din cu totul alt film.

Noul Mokka a pastrat doar numele fostului SUV, fiind ceva mai mic si inscriindu-se acum in segmentul B crossover. Sincer, cand am vazut prima data fotografiile de presa ale actualei generatii am crezut ca este tot un concept, atat de futurist parea. Iar realitatea este si mai spectaculoasa. In opinia mea, cel putin pana voi vedea noul Astra, acest Mokka este Opel-ul cu cel mai mare impact vizual pe care l-am experimentat.

Dincolo de noua grila Vizor, totul, dar absolut totul arata altfel la aceasta masina… Altfel decat la un Opel cu care eram obisnuit pana acum. Ceea ce nu realizezi decat atunci cand stai langa masina, este inaltimea si garda la sol relativ mai mari , cu mult peste Corsa. Mokka este cu 10 cm mai inalt si cu 9 cm mai lung, in vreme ce ampatamentul si latimea au evoluat mai domol, cu 19 mm, respectiv 26 mm. Sa ne intelegem, vorbim inca de un crossover urban, de 4.151 mm lungime, ceea ce il face, dupa cum aveam sa descopar, foarte util in aglomeratia orasului.

Revenind la liniile modelului, blocurile optice sunt cu tehnologie LED, inguste si decupate curajos, in stilul unui bumerang, care trage parca de umerii caroseriei, oferindu-i un aspect musculos. Forma nu serveste insa mereu si fuctiei, pentru ca lumina de semnalizare din interiorul stopurilor are o arie foarte mica, fiind mai greu de observat, in special cand si luminile de pozitie sunt aprinse. Modelul testat, in echiparea GS Line vine cu o personalizare de efect, cu jante de 18 inci, vopsite in trei culori, asortate cu culoarea alba a caroseriei, acoperisul negru si arcada rosie de deasupra usilor.

Multa tehnologie digitala

Cu siguranta nu doar eu, ci oricine are un prim contact cu Mokka va fi cucerit de plansa de bord, asemenea unui mic cinema portabil, orientat catre sofer, in genul unui cockpit. Cele doua display-uri pot ajunge pana la 12 inci pentru instrumentarul de bord si 10 inci in cazul sistemului de infotainment (echiparea entry level propune in standard ecrane de 8 inci, respectiv 7 inci), adica ceva mai mult decat televizorul Sport din vremea copilariei.

Lasand la o parte gluma, partea superioara a plansei ii confera lui Mokka suprematia digitala in segment, daca se poate spune asa. Sunt putine butoane fizice, iar acestea comanda functii uzuale, gen climatizare, accesul rapid in meniurile principale, ori asistenta la mentinerea benzii de rulare. Decuplarea acesteia din urma se face fara a mai cauta prin meniu, asa cum o faci la multe alte modele, ceea ce mi se pare o solutie foarte utila.

Cat priveste climatizarea, este automata, ofera o zona de temperatura, nu are guri de aerisire pentru locurile posterioare, iar pentru gestionarea fluxurilor de aer trebuie sa apelezi la ecranul TFT. In acest tablou digital sunt doar putine momentw in care constientizez ca sunt, totusi, in interiorul unui crossover de segment B. Iar unul dintre detalii il reprezinta folosirea plasticelor tari. Nu va asteptati la o plansa de bord din spuma poliuretanica, ori zone cu materiale moi, pentru ca nu veti gasi.

Mokka este insa asamblat cu grija, iar pentru a abate atentia de la plasticele rigide foloseste diverse texturi si finisaje ce imita carbonul, respectiv o cromatica bi-ton pentru tapiterie si plansa. Folosirea plasticelor tari nu o pot trece la minusuri, avand in vedere ca si concurentii sai non-premium au interioare finisate in acelasi mod. In spatele volanului se pot configura diverse layout-uri, in care figureza datele computerului de bord, viteza, turatia, ba chiar si harta sistemului de navigatie. Sunt interesante, dar nu te poti juca la nesfarsit cu ele, iar in unele cazuri anumite cadrane par usor subdimensionate si aglomerate.

Mai departe, Mokka vine cu o pozitie de condus bine modulabila, cu scaune ce ofera suport lateral bun, volan gros, tesit la ora 6 si cockpit-ul unui crossover „non hot hatch”, dar „pro drive pleasure”. Pentru un Opel il gasesc foarte incitant si croit “su misura”, cum ar spune italienii. Croite altfel sunt si comenzile transmisiei automate cu 8 trepte, de origine Aisin: s-a renuntat la clasicul levier in favoarea unei interfete cu butoane. Arata foarte interesant, se actioneaza facil, dar in anumite situatii, precum manevrele de parcare sau intoarcerile din trei miscari, cand schimbi rapid intre D si R, trebuie sa te uiti special pe ce apesi, ori sa “cauti” efectiv cu degetele tasta dorita.

Cand vine vorba despre gestionarea spatiului interior, nota buna merge catre volumul si numarul spatiilor de depozitare, cu buzunare primitoare in portiere, in vreme ce observatia vizeaza pavilionul plonjat, ce rapeste din libertatea de miscare a capului pentru pasagerii mai inalti de pe bancheta. Care, fie vorba intre noi, nici pentru genunchi nu au loc berechet daca cei din fata lor stau ceva mai comod cu scaunul.

De asemenea, desenul curajos al caroseriei isi cere tributul in vizibilitate, atat in fata, in zona montantului A stang, destul de inclinat, cat si in treimea posterioara, din cauza liniei ascendente a suprafetei vitrate si decuparii ascutite a portierei spate. In fine, portbagajul totalizeaza 350 de litri, mai mult cu 41 decat in cazul lui Corsa si undeva in jumatatea inferioara a segmentului.

Agil, antrenant si silentios

La volanul lui Mokka 1.2 benzina, 130 CP trebuie sa fii constient ca ai sub capota un motor cu benzina absolut excelent. Cei trei cilindri supraalimentati sunt atat de aprigi incat lasa in urma, in ceea ce priveste valorile de putere si cuplu, nume importante, precum Ford Puma 1.0 Ecoboost, VW T-Cross 1.0 TSI, ori Kia Stonic 1.0 T-GDi.  Nu este de mirare ca, la categoria sa, a castigat de patru ori titlul „Motorul International al Anului„.

Nu-i asa ca ati devenit mai interesati? Mai adaug si masa proprie de 1.295 kg, pentru a avea in fata caracterizarea unei masini foarte agile, „tafnoase” si placut de condus. Cei 130 CP/5.500 rpm si 230 Nm/1.750 rpm aduc intotdeauna reactii puternice si prompte atunci cand este nevoie. Un mare merit il are transmisia automata cu opt trepte, cu convertizor de cuplu si nu una robotizata, ca sa fie bine inteles. Mai precis, o cutie care functioneaza ireprosabil si care schimba fara socuri, intarzieri sau ezitari, oricum mai lin decat un DSG.

In modul Sport timpii de schimbare se micsoreaza, iar vocea motorului capata un plus de rezonanta. Adevarat, artificiala, dar nu deranjanta. Iar cutia nu se va grabi sa treaca in treapta superioara cand te indrepti catre turatii ridicate, lasandu-te sa accelerazi si sa faci cam ceea ce vrei, in spiritul unei „manuale”. Este un pachet tehnic infailibil, dezvoltand nivelul de putere si cuplu suficient pentru dinamica (9,2 pentru 0-100 km/h, dar si pentru valori bune de consum, undeva la o medie extraurbana reala de 6 l/100 km, cu autostrada inclusa, respectiv 8,5 – 9 l/100 km in oras.

Mokka este un Opel mai agil decat eram invatat in ultima vreme. Se simte acordat bine cu drumul, reactiv la schimbarile de directie, poate si datorita jantelor de 18 inci cu anvelope 215/55. In acest caz, exista un plus de aderenta laterala cand mergi ceva mai rapid, in conditiile in care asistarea directiei reprezinta un mix intre confort si sportivitate, feedback-ul putand fi o idee mai prompt.

Condus pe trasee sinuoase este placut si odihnitor, atat datorita transmisiei care schimba cand si cum trebuie, cat si pedalei de frana bine modulabila si a progresivitatii directiei. La fel, pe autostrada intra bine in regim de croaziera, cei trei cilindri fiind mai silentiosi decat ma asteptam. Talonul mic al anvelopelor si sasiul sport, in serie la echiparea GS Line testata, nu contribuie insa la confortul deplin, rigidizand suplimentar sistemul de rulare la trecereea peste denivelari mici si dese, rosturi de dilatatie ale podurilor sau bumpere pentru incetinire.

Buget

Pachetul 1.2 litri 130 CP – transmisie automata este disponibil cu toate cele patru niveluri de echipare disponibile. Ceea ce inseamna ca te poti bucura de acest pachet si la un pret mai rezonabil, in echiparea de baza, Edition, care porneste de la 21.495 euro. Modelul testat, GS Line are un pret de lista de 23.810 euro, iar lista cu echipamentele standard, dar si dotarile optionale disponibile pot fi consultate aici. In gama de motorizari mai figureza o versiune depotentata a aceluiasi motor de 1.2 litri (100 CP) si un turbodiesel de 1.5 litri si 110 CP.

Ca si o concluzie, Opel Mokka este un model de statut, cu care vei iesi instantaneu din anonimat. Aproape ca nu a exista loc unde sa opresc si privirile trecatorilor sa nu fie atintite asupra masinii. Modul in care se conduce, posibilitatile de personalizare si interfata digitala a habitaclului vor atrage multi tineri care vor ca tehnologia sa fie impachetata intr-un ambalaj cool, familii cu maxim un copil si, foarte posibil, clienti aflati la primul model Opel. Mai mult, motorul si transmisia automata provenite din baza tehnica a grupului PSA, sunt excelente si ii confera o pozitie de top la acest capitol in segment.

Share