La Palatul Mogosoaia nu se aude decat canicula. Padurea care sta in fata aleii domnesti nu lasa loc de interpretari, chiar daca unii ar dori sa viseze la fantomele decapitate ale Brancovenilor.
Palatul este o vila cu un etaj, in stilul brancovenesc – un amestec de influente orientale si occidentale asezonat cu cateva solutii romanesti. Este original in stilul nostru, al tarii romanesti. Singurul loc brancovenesc de aici este cancelaria domneasca, restul a incaput pe mana unei femei care n-a avut norocul unui castel adevarat – Martha Bibescu-, ultima lui proprietara.
Locul e frumos si ar fi superb daca pe geamul cancelariei n-ai zari noile palate ale tarii romanesti. Noroc cu lacul care desparte in doua un pic de patrimoniu national si o pancarta imensa pe care scrie „vand teren 072…….”. Inca un loc de veci pentru a privi fix in ochii istoriei.
Dar ce mai conteaza cand pe aleea domneasca e inca liniste iar palatul este muzeu, desi de drept ar apartine familiei Bibescu sau ce a mai ramas din ea. Pietrisul aleii se taseaza usor facand un zgomot strain de lipiciul obisnuit al asfaltului de vara. Sub pasii nostri. Linistea e pusa la colt de zumzetul unei trupe venite sa experimenteze un city break, dupa o scurta plimbare cu o masina facuta pentru asa ceva – Mercedes-Benz Vito. Odata coborati din racoarea masinilor, aveam sansa sa dam nas in nas cu o experienta in natura sau macar cu o escapada din oras. Iar restul ii apartine lui Mercedes-Benz Vito.
