Cuba este singura tara din lume unde parcul auto este un adevarat muzeu. Pentru ca din 1959 piata de automobile a fost inchisa, cubanezii si-au dezvoltat o adevarata cultura a intretinerii masinilor de epoca, prezente in statul din America Centrala dinaintea revolutiei lui Fidel Castro. Incepand cu 1 ianuarie 2014, liderii de la Havana au scos interdictia de a vinde masini noi si second-hand, insa dupa jumatate de secol de asteptare, poporul cubanez nu se poate bucura.
Preturi exorbitante la masinile noi si second
Deschiderea dealerilor de masini nu a adus decat tristete in inimile cubanezilor. Spre exemplu, oamenii s-au aratat extrem de dezamagiti cand au intrat in showroom-ul Peugeot din Havana. Pretul unui model 206 produs in 2013 ajunge in Cuba la 91.000 de dolari iar un 508 nou ajunge la 262.000 de dolari. Intr-o tara in care salariul mediu lunar este de 20 de dolari, este aproape imposibil ca aceste masini sa ajunga vreodata pe mainile oamenilor de rand. Cubanezii conduc masini americane din anii ’50, la care tot repara si le intretin cum pot mai bine. De aici s-a nascut o adevarata cultura a automobilelor clasice, prezente ici-colo pe strazile Havanei. Liberalizarea pietei automobilelor in Cuba il determina pe un diplomat european sa mentioneze: “Sunt absolut consternat. Cu aceste preturi, nu vor putea disparea vechile masini de pe strazile cubaneze”.
Monopol de stat
O reforma inceputa acum 2 ani, sub administratia Raul Castro, fratele lui Fidel Castro, oferea dreptul cubanezilor sa vanda si sa cumpere masini, insa doar cu aprobarea speciala a statului. De regula, masinile erau vandute de la companiile de retail care operau in Cuba, insa procesul trebuia aprobat de catre administratia de la Havana. Pana la aceasta reforma, situatia era si mai rea pentru ca doar masinile care existau in Cuba inainte de 1959 puteau fi vandute sau cumparate de catre cetateni.
Asa a luat nastere muzeul ambulant de masini americane in Cuba. Pe langa acestea, se pot observa numeroase modele de masini rusesti, provenite din epoca in care URSS era marele aliat si protectorul Cubei.
Piata de masini noi a fost controlata de catre stat. Putinele exemplare existente erau vandute la preturi modice diplomatilor, doctorilor si profesorilor, in general celor care lucrau peste granite.
Piata de masini second-hand este dominata de automobile provenite de la firmele de inchiriat masini. Un Renault 2005 la mana a doua ajunge sa fie vandut la dealerul Peugeot cu 25.000 de dolari. Parcul auto din Cuba numara 650.000 de unitati, mai bine de jumatate aflandu-se in proprietatea statului. Interdictia pentru importul de masini a facut ca noua din zece familii cubaneze sa fie private de existenta unei masini, populatia din insula fiind dependenta de transportul cu bicicleta sau motocicleta, in conditiile in care transportul in comun este aproape inexistent.
Piata libera, dar controlata prin taxe
Preturile la masini sunt cu 400% mai mari in Cuba decat in Europa, din cauza taxelor impuse de guvern. Autoritatile sustin ca profitul va merge intr-un fond special destinat imbunatatirii sistemului de transport public.
Cubanezii de rand, chiar si cei care beneficiaza de ajutorul rudelor emigrate in alte tari, nu vor putea cumpara aceste masini. Taxele impuse de guvern acestei liberalizari a pietei sunt destinate in mod special noii clase de imbogatiti de la Havana. Cele cateva zeci de mii de mici afaceri private dezvoltate odata cu reformele lui Raul Castro si fermele sau cooperativele agricole nascute in ultimii ani sunt beneficiarii acestei liberalizari dur taxate de guvernul cubanez.
Bert Hoffmann, un certator german expert in Cuba, a declarat pentru Reuters ca multe dintre aceste mici afaceri au nevoie de vehicule, insa dezvoltarea lor va fi serios afectata de costurile achizitiei unui automobil. 
