E o dimineaţă cumplită afară, cel puţin aşa se vede prin geamul aburit de căldura cafelei. E prea devreme şi nu s-a luminat, deşi ceasul arată ora 7.00. Totul a început ca o greşeală. Nu aştept un curier, ci un curier mă aşteaptă pe mine. Eu abia îmi termin cafeaua, el încarcă colete la sediul firmei de curierat rapid. Şi le pune strategic, în ordinea livrărilor. Nici nu ştiu cum arată acest poştaş modern, nu ştiu ce vârstă are, ce hram poartă, nici măcar nu ştiu cum îl cheamă. Îl va chema Andrei.
Curier de „o viata”
În curtea pătrată dubițele de plicuri sunt aliniate frumos, în faţa lor stau una lângă alta dubele de colete, mai în spate, în al doilea plan cum ar veni, se văd bine camioanele uşoare, cele care aduc marfa la centru. Mă bate cineva pe umăr, e Andrei. Are 25 de ani şi tuleie blonde. Din ochii albastru-verzui îmi spune imediat că el va fi cel care-şi va pune la dispoziţia noastră o zi din viaţa de curier. „Parcă de o viaţă fac asta”, începe el. Şi parcă de o viaţă va părea că o face.
E vioi, bine organizat, implicat. Nu pare că doar ştie exact ce are de făcut, pare că a făcut deja totul, dar noi suntem abia la început şi în continuare e cumplit de dimineaţă în Măgurele, locul de unde pleacă coletele Nemo Express.
Fiecare curier are zona lui de livrare, Andrei are Bucureştii Noi şi Chitila. Şi-o împarte cu încă un coleg, din ce spune. Ford Transit-ul îşi croieşte drum prin satele aflate la o aruncătură de băţ de Capitală. Pare o dubă singură pe drum, pe un drum în care doar curierii par să îl răzbată. Noroc că din sens opus mai trece câte o bicicletă încălecată de câte un om înfrigurat. Satele româneşti chiar par pustii, iar la ora asta matinală nici câinii nu au curaj să latre. Ştie bine drumul, ocoleşte doar ca să evite oraşul. Nu stăm deloc, nicio intersecţie, niciun drum blocat şi ajungem – pentru mine – uimitor de repede în zona de livrare.
Andrei e aproape agitat la cât de energic e. Este cumplit de tânăr dar are copil şi nevastă. Şi o bucăţică de casă ridicată. S-a mişcat repede până la 25 de ani. Andrei se mişcă repede şi asta e stilul lui de viaţă, stilul de viaţă al unui curier rapid.
„Supravieţuieşti în meseria asta doar dacă te mişti repede, la început e mai greu, dar trebuie să se vadă potenţialul. Să ai orientare în spaţiu, să fii multi-tasking”, ne dezvăluie din start secretul meseriei.
Nici nu-ţi dai seama când începe treaba asta cu curieratul rapid, totul se mişca atât de repede. Acum eram la dispecer, înapoi în Măgurele, acum părea că am încărcat marfa, şi în jumătate de oră am ajuns în capătul celălalt al Bucureştiului la prima livrare, pe Chitila. Andrei ştie bine zona, ştie şi clienţii. Prima livrare a zilei o face totuşi la o locaţie nouă, are adresa, are reper, sună. E un depozit acolo. E o stradă cu depozite şi cu garduri fără număr. Primeşte indicaţiile aproximative şi oprim la poarta greşită. Cu 20 de metri mai încolo se finalizează, de fapt, prima comandă.
În funcţie de comenzi, un face cam 160-170 km pe zi. Consumă cam 25 litri de motorină în acest timp, dar lui Andrei nu pare să-i pese de aceste aspecte. Maşina merge, când nu merge e băgată în service şi ia alta. Pe el îl interesează să facă livrările şi să le facă cât mai repede.
Secretul meseriei de curier
Întrebat dacă are o strategie pentru traseul de azi, curierul răspunde aproape râzând: „Traseul ţi-l faci cât să fie mai rapid, aşa ţi-l faci”. Dispecerul firmei îi organizează pe zone, le oferă marfa care trebuie livrata iar de aici încolo e treaba lor. Curierii se împrietenesc cu portarii firmelor unde livrează. „Aşa merge treaba mai repede, e bine să te împrieteneşti cu ăştia”, recunoaşte Andrei. Intrăm în depozitul Baumax, se aud saluturi zgomotoase de o parte şi de alta şi treaba merge ca unsă.
Un curier bun caută să fie eficient, iar pentru a fi eficient trebuie să fie rapid şi trebuie să se grăbească mereu. În dubă, toate coletele sunt aşezate în funcţie de ordinea livrării, cel mai îndepărtat colet este la ultimul punct de oprire.
În prima parte a zilei se fac livrările şi livrările vin una după alta. Câteva minute în maşină, maxim câteva minute livrarea. Unele colete sunt grele, masive, dar constituţia firavă a lui Andrei nu pare să facă nazuri. E prea tânăr să simtă durerea. Dacă comanda o permite, traseul de livrări poate include şi ridicarea coletelor. Curierul le preia şi merge cu ele la centru, de acolo e treaba dispecerului şi ulterior a altui curier.
Totul se desfăşoară extrem de repede dar ceasul nu ne-a iertat. Am trecut de miezul zilei. „Dacă am timp, mănânc, dacă n-am timp nu mănânc, primul meu obiectiv este să livrez cât mai repede, să termin comenzile”, menţionează în treacăt curierul în timp ce-şi verfică lista de livrări.
„Totul e orientarea în meseria asta”, continua Andrei în timp ce învârte volanul şi se uită după punctele lui de reper. „Am adrese unde nu ştiu exact numărul, dar ştiu culoarea gardului, o clădire, un stâlp şi mă duc la fix”. Spune asta în timp ce recunoaşte că cel mai mare inamic al curierului rapid sunt regulile de circulaţie. „Nu ai cum să le respecţi pe toate. Uite aici e linie continuă şi eu trebuie să intru la centrul medical de acolo. N-am timp să înconjor jumate de zona, nu pot pierde atâta timp”.
Viata la puls maxim
Are un rim fantastic. Ne povesteşte ce face şi face în acelaşi timp. Nu ştiu cum mai are timp şi de un „hai noroc, hai mersi”. Totul e pe „hai” şi când vorbeşte la telefon.
Îmi dau seama că suntem în Bucureştii Noi de ceva timp. Pur şi simplu ne-am învârtit încât nu mai ştiam unde sunt. Ajugem într-o piaţă şi e haos între șoferii cu dube. Cumva se înţeleg prin limbajul semnelor: „parchez eu aici, stau puţin, pune-o tu acolo”. Nu se înţelege ce îşi spun, nici nu contează, nu e timp. Imediat s-ar fi făcut şi livrarea, dacă n-ar fi fost retur. „Clientul n-a semnat, cică n-a făcut el comanda”, se aude vocea curierului.
După episodul haotic, Andrei devine nostagic.” În prima zi am intrat pe plicuri, aşa se începe. Am avut o dubiţă plină de plicuri, mi-a luat două zile. Important e ca oamenii să vadă potenţialul. Acum îi învăţ şi eu pe alţii, pe începători. Le zic cum am făcut eu în prima zi: am dat drumul la hartă şi aia a fost”.
Se opreşte, pentru că pregăteşte următoarea livrare. Pune mâna pe telefon şi sună, dar nu răspunde nimeni. E obligat să meargă la locaţie. Aşa e procedura. Nici n-ajungem bine la adresa de livrare că sună clientul. Curierul zâmbeşte şi scoate un mic colet de sub scaun. Îl pregătise special acolo. În timp ce face factura schimbă amabilităţi cu o doamnă şi căţelul ei. Doamna merge în casa să aducă banii cu grija la bichon-ul ei: „Nu-l lăsaţi să iasă din curte”, strigă stăpâna. (Râdem toţi). Andrei ne explică: „Nu avem voie să livrăm la alte persoane, în afara titularului. S-au întâmplat multe”.
Un curier rapid cu experienţă, aşa cum este Andrei, este un ghid pentru colegii mai tineri. E sunat des şi le explică ce să facă, cum să facă, unde să facă. Chiar dacă e la foc continuu, are timp şi de glumiţe şi salută de N-ori pe minut pentru că toată lumea dintr-o comunitate mică îl ştie pe curier.
Media pe o livrare e de 1 minut daca e bine pregatita
Se întoarce lumina închisă a dimineţii, dar acum se face de întunecat. Andrei îşi ia o pauză de la nebunia lui de activitate bând dintr-un Frutti Fresh. La primul telefon al zilei a dat mai încet radioul maşinii şi aşa a rămas până acum. Învârte cu un gest studiat radioul şoferilor romani – ZU – şi ne spune că urmează “aia cu câinii răi”. “Nu o dată m-au alergat câinii”, care se pare că nu discriminează între curierul rapid şi poştaş. (Râdem).
Următoarea livrare se face la o firmă mare care vinde materiale de construcţii. E coadă de camioane şi curierul n-are prioritate, dar merge în faţa să întrebe dacă se poate face livrarea rapidă. Nu se poate. Va veni mai târziu, când termină de ridicat comenzile. Ultima livrare e cea mai dificilă. Aşa s-a nimerit. Pe ordin scrie clar “telefon vecin deoarece clientul e foarte bătrân”. Andrei ştie bine cine e clientul, ce e coletul. E un televizor bătrân al unui proprietar bătrân. E un televizor cu tub trimis a nu ştiu câta oară la reparat. Nu trebuie să fii curier ca să ştii că e un televizor prea bătrân. Andrei Badea ne zice hotărât: “Nu dau nimic fără buletinul titularului.” Şi a dat.
Ziua unui curier rapid trece repede. Agenţii sunt împărţiţi pe zone relativ mici. Aici e şmecheria. Dacă firma e mare, zona de livrare va fi mică. Câteva străzi încolo, câteva încoace şi restul e nebunia care aduce coletul la timp.
Nemo Express
Nemo Express are o flotă formată din aproximativ 1300 de maşini: Citroen Nemo la plicuri, Ford Transit la colete, MAN la marfa dintre centre. Compania operează în 87 de centre la nivel naţional asigurând o acoperire de 100% pe teritoriul României pentru livrările de 24h. Pe teren sunt în fiecare zi în jur de 700 de curieri care livrează şi colectează marfa. Sistem informaţional format din terminale tip palm plus imprimantele termice pentru comunicarea cu sediul central fac posibilă această industrie a livrărilor rapide. La sfârșit, Andrei ne spune că Nemo Express este singura firmă de curierat din România care oferă transparenţa totală clientului şi singura care funcţionează în timp real (nu se fac uploaduri la câteva ore). FOTO: Bogdan Pispiris {gallery}Nemo Express{/gallery}
