O sa ma avant putin sa spun ca rezultatul Marelui Premiu al Cataloniei a fost previzibil inca din sesiunea de sambata a calificarilor. Chiar daca Mercedes a plecat cu cei doi piloti din pole position si a ajuns cu ei pe locurile 6 si 12, pilotii care au ocupat la final locurile fruntase au aratat din calificari calitati mai folositoare decat scoaterea unui timp bun. Atat Raikkonen, cat si Alonso au fost constanti – ceea ce inseamna acum in F1 mai mult ca niciodata.
Se pare ca au trecut vremurile in care pole position-ul conta in proportie de 90% si nu pot decat sa ma bucur de asta. Din cate am vazut cei mai multi pasionati condamna strategiile echipelor care se bazeaza prea mult pe cat de repede se uzeaza cauciucurile. Eu vin si intreb un lucru simplu – era mai bine cand Formula 1 arata ca un convoi fara sfarsit, cand era de ajuns sa vezi trei minute si vedeai toata cursa?
Intotdeauna a existat un echilibru fin in intre performantele masinii si capacitatea pilotului. Bineinteles ca un pilot bun o sa merite si o masina buna. Masina buna este, insa un termen mult prea general intr-un sport atat de exact. Alonso si Raikkonen nu au avut nimic in plus fata de Vettel sau Roseberg in Spania. Ca intotdeauna, ceea ce a contat cel mai mult au fost setarile masinii – si asta mai ales in cazul Alonso – Vettel care au mers exact cu aceeasi strategie.
Este limpede ca Lotus se tine cel mai bine cand vine vorba de uzura pneurilor, iar Ferrari incepe sa isi imbunatateasca performantele. Chiar si asa, vazandu-l pe Alonso lider mare parte din cursa, nu am putut sa nu tresar in unele momente si sa nu ma astept la o greseala a echipei. Ma gandesc acum mai ales la momentul schimbului de 3.8 secunde – enorm pentru echipa Ferrari si cred ca pentru orice echipa din acest moment.
Dincolo de momentele de revolta ale pilotilor, Marele Premiu al Cataloniei a fost un mic haos logistic. Cu cate 4 sau mai multe opriri la boxe, a fost foarte greu sa intelegi cu adevarat ce s-a intamplat pe circuit. Sunt sigura ca am vazut cateva depasiri frumoase ale lui Massa. Stiu ca am vazut la inceput un start Ferrari frumos, dar si un Vettel care si-a aparat cu tupeu pozitia. In rest, totul a fost intr-o ceata a schimburilor de cauciucuri prea dese si intr-un spirit al depasirilor cu sistemul DRS. In cazul acesta, ce ar putea face un pilot care, asa cum spunea Hamilton, “nu poate sa mearga mai incet decat atat”?
Urmeaza Marele Premiu din Monaco, o cursa cu traditie, dar in acelasi timp si o cursa in care nu poti depasi. Aici Mercedes, daca face o figura la fel de frumoasa in calificari, are toate sansele sa castige cursa cu unul dintre piloti. Deocamdata nu cred nici in victoria lui Hamilton, nici in cea a lui Rosberg, dar daca ar fi sa castige unul dintre ei mi-as dori din tot sufletul sa fie Rosberg pentru ca are acea sclipire de pilot pe care nu am vazut-o niciodata la Hamilton.
