Mondial de l’Automobile 2014, organizat in Paris Expo Porte de Versailles, a inceput repede, ca de obicei, si s-a terminat tot repede. Ca orice salon international, primele doua zile sunt destinate presei si premierelor mondiale, dupa care, dupa ce camerele video au fost stranse, dupa ce aparatele foto si-au locul in gentile lor protectoare, dupa ce laptop-urile din sala de presa si-au coborat ecranul iar toata omenirea a fost informata, Paris Expo este gata pentru public.
Sa vezi in metal si plastic fiecare masina este o experienta aparte, oricat de mult ar plusa jocul internetului, iar acest lucru va continua sa fie pana cand va exista diversitate automobilistica.
Zilele unui jurnalist la un salon auto
Avionul aterizeaza tarziu in noapte tocmai pe Charles de Gaulle, aeroportul. Ti-e greata de la mancarea din avion. La terminalul de taxi-uri e ca la sfarsitul lumii. Vine o masina, te ia si te duce in alta parte, nu se stie unde. Mergi in Paris. Nimeresti cu un taximetrist haitian. In masina miroase ingrozitor. Abia dai sa crapi geamul 2 centimetri ca incepe sa se planga intr-o franceza absolut scuipata. Face un fel de matanii in fata volanului batandu-se cu mana de ceafa. Intelegi ca-l trage curentul. Pana la hotel, taximetrul numara 82 de euro. Te conformezi si numari si tu 82 de euro. Mai numari unul si platesti in schimbul unui bon scris cu pixul.
Stai la margine de stadion, de Parc de Princes. La doi pasi sunt arenele Roland Garros. Esti in capatul ne-magrebian al Parisului, dar nu e frumos. Te trezesti de dimineata, iei un mic dejun frugal, 2 cornuri, putin unt, putin gem si un ceai. Fara cafea, fara lapte. Ti le serveste o negresa din Africa. Are fix 127 de kile si mai e si camerista. La doi pasi de micutul hotel de 3 stele se afla un rond. In Franta sunt milioane de rond-uri, iar asta e doar unul dintre ele. In Paris, toate rondurile par la fel, dar nu-s. E dimineata, ceasul arata 7 si 15 minute. In statia de taxiuri e coada. Sunt fix 21 de persoane in fata ta, dar nu-ti faci griji, Paris Expo – Port de Versailles e la trei pasi. S-a dovedit ca nu e chiar la trei pasi, asa cum poti crede uitandu-te pe harta; Parisul e pana la urma mare.
Ajungi in fata salonului si e prima oara. E imens. La 8:30 dimineata nu prea mai sunt locuri in sala de presa. Inghesuiala e mare in Paris. Te conectezi, dar nu merge, astepti si parca i-au dat drumul. Injuri francezii in gand si mergi mai departe. Urci intr-un shuttle, fost taxi in America anilor ’60. Esti singur intr-o sufragerie pe patru roti. Soferul iti vorbeste vesel in franceza. Vorbeste mai bine decat poti tu urmari. Te intreaba de unde esti. Din Romania. Se dovedeste ca si el. Lucreaza sofer la un medic renumit, dar acum are liber si face bani suplimentari. Te duce pana la intrare. Nu trebuie sa platesti si n-ai decat sa cobori. Asta si faci. Pasesti si incepe haosul.
Termini seara tarziu. Te dor genunchii, ti-e foame, ti-e sete si cu un ochi nu mai vezi. Detalii. Ai fost „primul” din lumea asta care a vazut vreo 100 de noi masini, dar nu te poti bucura, totul se intampla prea repede iar maine e o noua zi. Pana atunci, aproape ca faci o noapte alba in orasul luminilor. Dormi putin, dormi prost si a doua zi o iei de la capat. Si o iei.
Afli ca se termina cand aglomeratia creste. Deja e prea tarziu pentru cele doua zile de presa, deja patrund VIP-urile, invitatii speciali si chiar platitorii de bilete. Vezi cum standul Ferrari se inchide si stii ca totul s-a terminat. Rasufli usurat, ai mai trecut un salon auto!