
Toată lumea împodobește un pom cu ocazia Crăciunului, acesta fiind un simbol al sărbătorilor de iarnă, însă latura religioasă a obiceiului a trecut în plan secundar, locul fiindu-i luat de ideea de sărbătoare ca festin.
Nu se știe exact de unde provine acest obicei, legendele oferindu-ne mai multe variante, dar este interesantă povestea acestei tradiții care a pătruns relativ recent în obiceiurile noastre.
Cea mai veche dintre ele pornește de la egipteni care-și ornau casele cu frunze de palmier cu ocazia solstițiului de iarnă, însă primele dovezi despre decorarea pomului cu ocazia Crăciunului sunt din secolul XV și vin din Livonia (Letonia și Estonia de astăzi).
Originea obiceiului
În zilele noastre, împodobirea pomului de Crăciun reprezintă punctul principal al sărbătorilor de iarnă și este poate cel mai îndrăgit obicei, ce a fost preluat pe la jumătatea secolului trecut de la germani. Aceștia împodobeau un pom pentru a sărbătorii nașterea Domnului, forma triunghiulară a bradului reprezenta Sfânta Treime, iar podoabele semnificând cunoașterea și bogăția. Povestea spune că Sfântul Boniface, care i-a convertit pe germani la creștinism în secolul VII, a tăiat un stejar pe care aceștia îl venerau. În locul lui a crescut un brad pe care Sfântul Boniface l-a considerat un simbol al credinței în puterea lui Dumnezeeu. Bradul a fost considerat de atunci un simbol al creștinismului, prin intermediul căruia ajunge până în Orient.
O altă variantă îi este atribuită lui Martin Luther, călugăr și reformator al Bisericii, care a trăit în anii 1483-1546. Potrivit legendei, într-o noapte senină acesta a văzut stelele strălucind printre ramurile unui brad. Impresionat de priveliște, a tăiat un pom pe care l-a dus acasă, iar pentru a simula stelele a folosit lumânări.
„Pomul paradisului” era folosit în unele piese de teatru jucate pe data de 24 decembrie pentru a sărbătorii ziua numelui lui Adam și al Evei, unde Grădina Edenului era reprezentată de un pom decorat cu mere (fructul interzis). Acesta pătrunde încet în casele germanilor unde merele sunt înlocuite cu globurile roșii pe care le folosim și astăzi.
Primele documente atesta folosirea Pomului de Crăciun în 1441 în Livonia, unde era atracția principală din centrul orașului Reval (Talin).
Deasemenea, nordicii obișnuiau să-și împodobească locuitele cu ramuri de brad sau vâsc, însă acestea erau folosite pentru a sărbătorii Anul Nou.
În Marea Britanie, Pomul de Crăciun nu a fost acceptat până în 1846 când Regină Victoria și Prințul Albert apar în Illustrated London News alături de copii în jurul unui brad de Crăciun. Din acel moment, împodobirea pomului de Crăciun a devenit o modă.
În Statele Unite tradiția ajunge în 1776 prin intermediul soldaților germani care au participat la Războiul de Independență, iar începând din 1880 este prezent și la Casa Albă.
La noi in tara
În România, cultul bradului provine din vremea Dacilor, dar pe atunci avea cu totul altă semnificație. Acesta era folosit la nuntă sau la imnormantare, tradiția fiind încă păstrată în unele zone din România.
Obiceiul împodobirii pomului de crăciun, așa cum îl știm azi, a pătruns în România o dată cu influența germană, fiind prezent la curtea regală a dinastiei de Hohenzollern, sosităîn Tările Române îln 1866.