Probabil ca Alfa Romeo a avut 147 de motive pentru a renaste Giulietta anilor ’50 si ’70. Rezultatul este demn de o poveste de dragoste, cu Giulietta, in rol principal, si cu un Romeo in a carui postura se afla orice persoana din spatele volanului, care completeaza simbioza perfecta; plecand de la premisa ca orice Alfa Romeo are suflet.
Nu stiu in ce masura Giulietta zilelor noastre reprezinta o reinterpretare moderna a modelelor, cu acelasi nume, din anii ’50 si ’70. O privesc mai degraba ca pe un inlocuitor ideal al modelului 147 care, timp de un deceniu, si-a castigat respectul pe piata in segmentul sau. Nu se intampla foarte des ca Alfa Romeo sa promoveze un model intr-o alta culoare decat cea rosie. Dar este cazul Giuliettei, a carei frumusete incontestabila este propusa intr-un alb pur. Insa noi am avut-o rosie – dar nu oricum – in versiunea Quadrifoglio Verde, cu motorizare turbo de 1,8 litri si 235 CP.
Despre design nu se poate vorbi foarte mult, pentru ca imaginile vorbesc de la sine. Fara indoiala ca unul dintre principalele atuuri ale Giuliettei, poate chiar primul, il constituie aspectul exterior. Realizata printr-o imbinare fericita intre agresivitate si eleganta – trebuie spus, cu riscul unui cliseu – arhitectura exterioara reuseste sa intoarca foarte multe priviri. Iar acest detaliu devine din ce in ce mai comun cu marca Alfa Romeo.
http://www.youtube.com/watch?v=YE3rx4AdO3U
Intr-o anumita masura, interiorul se prezinta sub asteptari. Asta nu inseamna ca este urat, ci poate exagerat de simplu. Bine proportionata, plansa de bord include comenzi ergonomice, intuitive si ceasuri de bord lizibile. Anumite finisari sunt demne de o masina cu caracter sportiv. Pe altele, insa, parca scrie Fiat, iar asta afecteaza imaginea cu pretentii a Giuliettei. Nici afisajele digitale nu impresioneaza. Altfel, profilarea scaunelor asigura sustinere si confort la drum lung. Spatiul interior se aliniaza la standardele segmentului, astfel ca ocupantii banchetei nu au parte de disconfort in calatorii. Portbagajul aduna in volum 350 de litri, dar se poate totaliza un volum de incarcare de 1.045 de litri, prin rabatarea banchetei.
La volan, apreciezi in primul rand pozitia de condus si raspunsul exact al directiei. Atat de placuta este directia, incat uiti repede ca manevrezi un volan cu diametru prea mare si similar unuia de Fiat. In schimb, transmisia manuala cu sase rapoarte este placuta in accesare si bine etajata. Sistemul DNA (Dynamic, Normal si All Weather), o componenta deja cunoscuta in cazul Alfa, face destul de greoi schimbul intre cele trei setari ale trenului de rulare. Insa odata ajunsa pe modul Dynamic, Giulietta Quadrifoglio Verde acapareaza inima oricui.
Motorul de 1,8 litri produce 235 CP la 5.500 rpm si un cuplu de 300 Nm la 4.500 rpm, in modurile Normal si All Weather. Modul Dynamic nu aduce doar 40 de Nm in plus, ci permite atingerea cuplului maxim la doar 1.900 rpm, fapt care creste elasticitatea si agilitatea motorului in orice regim. Noua suspensie a puntii posterioare, cu multibrat, contribuie la comportamentul echilibrat, subliniind atat stabilitatea, cat si agilitatea. Comportamentul de drum este ireprosabil. Nu ai nevoie de prea multi kilometri pentru a te indragosti de Giulietta.
Legat de partea financiara, modelul porneste de la 18.400 de euro (TVA inclus) in cazul versiunii Progression 1.4 T-Jet 120 CP. Pretul versiunii testate, Quadrifoglio Verde este de 27.000 de euro (TVA inclus). Comparativ cu varianta de echipare imediat inferioara – Distinctive – diferenta de pret este reprezentata atat de o serie generoasa de elemente vizuale si de confort, de tip sport, cat si de motorizarea 1.8T si de suspensia sport.
Verdict
Alfa Romeo puncteaza din nou cu un design remarcabil, in numele Giuliettei. Iar versiunea testata de noi, QV, completeaza aspectul exterior si interior, oricum atragator, cu o serie semnificativa de elemente vizuale de efect. Pasiunea italienilor pentru masini se oglindeste in caracterul acestora. Giulietta este doar un alt exemplu in acest sens. Interiorul poate fi apreciat pe de o parte si criticat pe de alta. Simplitatea designului in habitaclu poate reprezenta un avantaj, in functie de gusturi, insa elementele comune modelelor Fiat nu isi gasesc prea bine locul intr-o Alfa.
Comportamentul de drum nu lasa loc de reprosuri. Giulietta te captiveaza destul de repede, conexiunea dintre sofer si masina fiind una pozitiva. Valentele sportive exista, in special in modul Dynamic, dar asta nu se traduce printr-un consum deranjant de combustibil. Caracterul DNA dezvaluie potentialul variat al masinii, gata sa isi satisfaca soferul indiferent de conjunctura. Este o masina sport insa, mai presus de toate, este o veritabila Alfa.
