Vestea că Michael Schumacher s-a trezit din comă şi a părăsit spitalul unde şi-a petrecut în stare de inconştienţă ultimele 6 luni a împresurat lumea. A bucurat-o, chiar. Nu mai un secret pentru nimeni ca legendarul pilot de Formula 1 a avut un banal accident de schi care l-a pus, de nenumărate ori, la masă cu moartea.
Şocul media a fost pe măsura anunţului făcut de Sabine Kehm, managerul fostului pilot. Schumacher a ieşit din comă şi părăseşte spitalul. Va fi îngrijit în continuare într-un mediu privat. Ceea ce doamna Kehm, reprezentanta familiei Schumacher acum, nu a spus era însă mult mai important. Adevărul a fost pronunţat pe jumătate. Pacientul a ieşit din comă, ba chiar de nenumărate ori, aşa cum a intrat la loc tot de atâtea ori. Cu alte cuvinte, Schumacher când este conştient, când nu.
Se pare că pacientul a fost practic mutat într-un nou spital, unul din Lausanne, unde Darcy Christen, responsabilul departamentului de comunicare, a confirmat că se află spunând că şederea lui nu va fi scurtă. Pacientul german încă îşi pierde deseori cunoştinţa şi nu poate vorbi, dar e mai bine. Singura voce pe care o recunoaşte este cea a soţiei, Corina. Oboseşte repede. Reabilitarea va fi extrem de lungă, însă mai întâi trebuie stabilizat după transfer. Asta va dura câteva zile. Pacientul german comunica doar cu ochii şi asta doar câteodată.
Când urci într-o maşină de Formula 1, nu se poate spune că preţuieşti mai mult sau mai puţin viaţa. E o stare de fapt. E drogul pe care îl iau narcomanii, e dopingul cicliştilor, e viaţa aşa cum în egală măsură e moarte. Nu ştim dacă Michael Schumacher va câştiga această cursă, nimeni nu are cum şti. Este o chestiune care dă într-un fanatism religios, speranţa că germanul să mai meargă, să mai vorbească, să mai mănânce vreodată.
Ne-am identificat cu Michael Schumacher –zeul-, ne-am pus visurile pe umerii lui într-atât de mult încât ne dorim ca el să reuşească să fie acum om. Ceea ce facem nu înseamnă umanitate, e pur şi simplu un sentiment egoist colectivizat. E vanitatea diavolului care şchioapătă în noi, noi cei care ne dorim, la rândul nostru, să păcălim moartea, fie şi pentru cinci minute. În tot acest timp, în intimitatea salonului lui Michael Schumacher viaţa continuă să fie un nonsens cu pauze de câte 5 minute.
