Mercedes Romania sustine miscarea Cercetasilor Romaniei. Am fost in Tara Fagarasului sa vedem cum se formeaza viitorul cercetasiei in Romania.
Intr-o noapte torida, la poalele Fagarasilor, o fetita se distreaza aprinzand lanterna in cortul ei. Cam asa noteaza ea in carnetelul de Lupisor, mic cercetas de Romania. In acelasi timp, undeva mai sus in munte, pe Cheile Varghisului, un tanar adolescent cu nume de Explorator isi acordeaza chitara la lumina unui calduros foc de tabara.
Intre cei doi, timpul s-a oprit lasand loc unui singur Mercedes Vito si calatorilor curiosi din el de viata Cercetasiei. Vasile Grecu, zis Grizzly, un tanar de vreo 50 de ani pus in valoare de mustata lui perfecta, este ghidul nostru spiritual. Suit intr-un Vito pe care Mercedes l-a pus in sprijinul Cercetasilor Romaniei ne explica cum a fost posibila minunea. Intre timp, la sute de kilometri distanta, tocmai la Tecuci, o boare calduroasa vrea sa incinga un copil de fier care joaca parca pentru infinit rolul unei statui. Este singurul cercetas al Europei care nu se poate misca (singura statuie a cercetasilor din Europa), care nu poate spune ca este “Gata Oricand”.
Ni se spune ca cercetasii au fost aici inainte ca Romania sa fie Mare, tocmai din 1913, insa Carol al II-lea a vazut un pericol in ei si i-a desfiintat (1937), chiar inainte sa-i fi desfiintat comunistii. Cercetasii de astazi sunt urmasii celor care au supravietuit chiar si in vremea comunistilor, insa rezistenta lor in ilegalitate nu a fost consemnata de istorie. Mai bine asa. Cel putin nu mai au pe cap o povara in plus. Noroc ca la Lisa, in Tara Fagarasului, e fericire mare. Se vede pe fetele istovite ale unor cercetasi care au luat sub instructie vreo 150 de lupisori, toti copii mici carevasazica.
Se lucreaza la viitoarele generatii de cercetasi, parca vrea sa ne spuna o tanara blonda cu rosu de munte in obraz si cel mai frumos accent ardelenesc din lume. In schimb, blondina – ca asa sunt fetele pe aici – ne poveste cum “o fost, o facut, o dres, s-o jucat si s-o bucurat aia micii”, de-a Mowgli si toata gasca lui din Cartile Junglei. Cercetasia e o treaba serioasa, ne zambeste mai mult decat sa ne spuna presedinta organizatiei, Bianca Nesiu-Bedreag, iar pe lupisori ii inveti cercetasie construind jocuri imaginare bazate pe niste personaje si mai imaginare.
Dincolo, la “aia mari”, cum ii place sa zica lui nea Grizzly, jocul cercetasiei e mai serios, ca pe calculator. Pentru ca s-au prabusit cu o nava in salbaticia muntilor si trebuie sa supravietuiasca. In prima noapte au dormit intr-o pestera cu lilieci, umiditate si frig ca-n frigider. Mai pe urma au fost lasati in pustiu sa experimenteze tehnici de supravietuire mai ceva ca Bear Grylls. Unul dintre voluntarii care ajuta tinerii imbracati in tricouri Mercedes si nelipsitele esarfe de cercetas, pe care le poarta cu mandrie, – Radu – chiar l-a cunoscut pe eroul de pe Discovery Channel.
A fost ghid pentru el cand a filmat in muntii de la noi. “Baiat bun”, ne spune Radu cu o voce de cantaret la chitara. Radu, de profesie salvamontist, ne arata cum se escaladeaza un perete drept pe care toti “copii mari” l-au invins. Recordul sta in dreptul unui tanar care a facut alpinism pentru prima data si nu i-a luat decat 1 minut si 39 de secunde pentru circa 10-12 metri de stanca dreapta ca-n palma. Noi am facut-o in vreun sfert de ora. Insa nu toti am fost demni de tricourile pe care scria cu mandrie: “Mercedes si Cercetasii Romaniei, Gata Oricand”. Dorinta de aventura, de a descoperi natura sunt precedate de respectul pentru ea. Campul celor mari este asezat in munti, intr-un parc national unde nicio musca nu-i prea bine s-o omori. Dar cercetasii stiu asta, respecta natura iar cei tineri sunt invatati sa faca la fel.
In jurul unei vatre de foc se invarte intr-un ceaun ce urmeaza sa scalde cateva kilograme de macaroane. La cativa pasi mai incolo, cativa tineri lucreaza la sosul pe care il vor manca diseara. Tinerii fara telefoane mobile, ca nu-i semnal pe Cheile Varghisului, fara Facebook sau aragaze fac totul totul ca-n natura, se intorc la viata simpla traita cu bucurie in jurul unui foc de tabara si cateva cantece de haiducie. Este sfarsitul zilei in Camp. La Lupisori se da stingerea, chiar daca o fetita se joaca cu focul luminos al lanternei, la Exploratori, sub racoarea muntelui, o “patrula” pregateste focul, o cercetasa cu norma intreaga innoada marinareste la ancora unui cort, Doru Panaitescu vorbeste despre pesteri iar un tanar cu par de Beatles isi pune la punct chitara.
Intre Lisa si Cheile Varghisului sunt cateva zeci de kilometri si un drum. Unul rau. Nu cel forestier pe care masinile Mercedes n-au emotii, ci unul cu asfalt pe care il blesteama si Dumnezeu, dar si localnicii. In realitate intre Campul Lupilor si Campul Exploratorilor nu e nicio diferenta. Aici i-am descoperit pe Cercetasii Romaniei, legati de cateva masini Mercedes care ii ajuta, si traind sub acelasi cod: “cel mare il protejeaza pe cel mic”.
