Daca as fi vazut prima data Honda e parcata in incinta unui Salon Auto m-as fi intrebat daca este un concept care urmeaza sa fie introdus in stand, ori pot urca nestingherit la volan sa pornesc mai departe. Si asta pentru ca masina asta pare venita atat din viitor, dar are si nunate retro, ori, mai degraba, simpliste.
Majoritatea detaliilor cu care intri in contact – retrovizoarele video de pe portiere, manerele escamotabile, designul exterior, plansa de bord formata integral din ecrane – sunt preluate de la Urban EV Concept. Practic, prototipul lui „e” a fost apropiat in proportie de 95% de versiunea de serie, iar acest lucru nu il spun eu, ci Ken Sahara, Senior Exterior designer Honda e.
Si totusi, dincolo de tot ceea ce inseamna tehnologie, aceasta masina are ceva aparte. Ceva care, pe de o parte imi pune un zambet pe fata cand ma gandesc ca as putea sa o aseman, generic vorbind, cu o locomotiva cu doua capete identice, iar pe de alta parte ma uimeste cu latura sa high-end.
Complet altfel
Daca imediat ce am vazut-o am inceput sa fac analogii cu modele precum MINI, Beetle sau Fiat 500, inseamna ca Honda e chiar este speciala. Nici o alta masina de clasa mica nu mi-a inspirat in ultimii multi ani atata naturalete, ingeniozitate si bucurie.
Pare o jucarie pe care tocmai ai scos-o din cutia ei si ii cauti locasul unde trebuie sa montezi bateriile AA, pentru a-i da viata. Doar ca aici este vorba despre o baterie mai mare, de 35,5 kWh, montata central sub podea, care ajuta la obtinerea unei distributii perfecte a maselor 50:50.
Si, intocmai masinutelor cu care ma jucam in copilarie, Honda e are tractiunea pe puntea spate. Un “spate” electric, care degreveaza puntea fata de rolul tractiunii, incat sistemul de directie sa fie privilegiat.
Prin urmare, diametrul de bracare are doar 9,3 metri, ceva ce s-ar putea asemana cu reactiile electric bumper carurilor din parcurile de distractii, care aproape intorc in loc. Si unde mai pui ca inclusiv la puntea spate are sistem de franare cu discuri, plus suspensie tip MacPherson, ca sa nu mai aduc in discutie jantele de 17 inci cu anvelope 225/45, de-a dreptul enorme si super sportive pentru o electrica de acest gabarit.
Dimensiunile exterioare de segment B – lungime 390 cm, latime 175 cm, inaltime 151 cm, ampatament 253 cm – disimuleaza insa masa proprie ridicata, pentru ca odata urcata pe cantar, Honda e denota oase tari, cu ale sale 1.542 kg. Asa cum spuneam, versiunea de serie este aproape identica vizual cu conceptul, singura diferenta majora fiind aparitia portierelor spate.
Chiar si asa, usa din fata este foarte lunga, lasand pentru cea din spate o portiune de doar doua palme pentru decuparea la partea inferioara. Asa ca pe cat de bun este accesul la locurile anterioare, pe atat de contorsionat te vei urca in spate, unde nici nu ai loc prea mult la cap, iar spatarul il gasesc prea vertical. Mai mult, acesta nu este fractionabil, asa ca daca as vrea sa suplimentez putin cei 171 de litri ai portbagajului, va trebui sa pliez toata bancheta, adica sa tranform masina intr-una cu doua locuri.
Vibe interior
Aproape ca imi vine sa caut telecomanda si sa ma arunc in fotoliul preferat din living, atat de familiar ma simt in interior. Este o atmosfera pozitiva, deconectanta si calda, contrar a ceea ce ma gandeam ca voi simti in fata blocului de monitoare ce traverseaza masina de la incapat la altul.
Insa nu asa arata un living, cu televizor cat mai mare si mai performant si mobilier simplist si placut la atingere? Materialul textil de pe scaune si usi se numeste melange-style, fiind un amestec de lana utilizat in mod normal la canapele, in industria mobilei, fiind folosit pentru prima data intr-un model Honda.
Ciudat si intrigant, dar este prima data cand atatea ecrane nu imi aduc senzatia de raceala, ci invers. Si asta datorita modului de utilizare asemanator cu al unui smartphone, prin care cu un singur swipe pot comuta intre ele continuturile celor doua ecrane mari de 12 inci sau pot vizualiza sub forma de evantai mai multe meniuri.
Pasagerul se simte la fel de implicat in calatorie daca vrea, pentru ca are in fata destule functii pentru a putea fi un navigator de incredere. Oricum, sunt atatea meniuri si ferestre incat in prima zi in care am avut masina la test am ramas in fata casei inca 15 minute ca sa le descopar. Pe langa partea propriu-zisa de informatie are si cateva screen saver-uri de efect, precum un acvariu digital, cu pesti cu tot, care va deveni deliciul celor mici.
Insa si ceilalti pasageri se vor bucura de conexiunea wireless Apple CarPlay, multitudinea de porturi USB, buzunarele matlasate de pe spatarul scaunelor fata pentru depozitarea telefoanelor si tabletelor, portul HDMI sau priza de 230 V. Pentru a pastra legatura cu familiaritatea din living, unde nu totul este digital, Honda e mai are si comenzi fizice. Climatizarea se controleaza exclusiv de la taste si butoane clasice, la fel cum si volumul are un buton rotativ dedicat, ceva cam indepartat de sofer totusi.
Desi este un model eminamente urban, la volan te simti ca intr-o masina compacta in ceea ce priveste plaja de reglare si spatiul disponibil. Habitaclul pare cumva dezvoltat in jurul soferului si pasagerului din dreapta sa, pentru ca aproape totul li se adreseaza si in jurul lor se intampla ce are mai bun de oferit e-ul.
Display-urile pe care se proiecteaza imaginile captate de camerele video de pe usi, in locul retrovizoarelor pot fi setate pe rezolutie normala si wide. Am preferat modul normal, pentru ca wide-ul mareste cadrul vizual foarte mult, diminuand unghiurile moarte, insa afecteaza senzatia reala de distanta.
Distractiva la condus, autonomie de oras
Propulsia spate trebuie interpretata chiar asa cum va asteptati. Sunt 154 CP si 315 Nm care imping masina cu destul aplomb, facand condusul foarte distractiv, cu o directie curata, fara nervozitate in volan. Din acest punct de vedere afundarea piciorului in acceleratie la iesirea din curbele stranse aduce o senzatie de masina sport prin motricitate si sprijinul venit din partea rotilor posterioare.
Sunt complice si anvelopele late, dar si suspensia independenta pe ambele punti, ingrediente care aduc un plus consistent de precizie si confort in condus. Sunt doua programe de rulare la dispozitie, Normal si Sport. Primul se preteaza a fi folosit aproape in permanenta, fiind echilibrat si omogen in reactii, in vreme ce modul Sport sensibilizeaza pedala de acceleratie si potenteaza raspunsul masinii, in detrimentul autonomiei.
Oricum, cu un plin de baterie se pot face in jur de 200 km, mers cat de cat atent. Pentru oras este arhisuficient, mai ales ca la o statie de incarcare de 50 kW se recupreaza de la 20 la 80% baterie in 30 de minute, echivalent cu o autonomie de aproximativ 100 km.
Mai mult decat atat, sistemul de incarcare permite cuplarea si la statiile de 100 kW, insa nu le pot folosi ca un element de referinta avand in vedere prezenta lor pasagera, deocamdata. Insa orice deplasare mai lunga in afara orasului presupune planificarea calatoriei, pentru ca reincarcarea devine obligatorie in majoritatea cazurilor.
Din acest punct de vedere, Honda e se incadreaza perfect in mediul urban si eu o consider potrivita exclusiv in oras sau pentru navete de maxim 120 km. De ce spun 120 km si nu mai mult? Pentru ca ar putea merge si 160 km dus-intors, insa vreau sa merg asa cum imi place, fara sa mangai pedala de acceleratie in ideea in care mai castig 5 km autonomie. Tocmai de aceea, Honda e trebuie condusa cu spirit tanar si entuziasmant, pentru ca acolo sta exact farmecul pe care il are aceasta masina.
Cu siguranta, a doua masina
Din motive de autonomie si spatiu, Honda e poate fi cu succes a doua masina a familiei, pe care sa o folosesti zilnic la serviciu si pentru orice alta deplasare urbana si prin imprejurimi. Sa ne intelegem, nu vorbim de o solutie low-budget, pentru ca Honda, prin definitie, nu face astfel de masini.
Pretul final, dupa aplicarea reducerii maxime a ecotichetului din programul Rabla Plus, este de 28.580 euro, TVA inclus, ceea ce aduce masina in zona modelelor compacte, care au si autonomie mai mare. Insa trebuie nuantat putin subiectul, pentru ca Honda e, pe de o parte vine cu o echipare standard incredibil de bogata, iar pe alta parte face ceea ce, spre comparatie, face MINI in segmentul sau.
Adica ofera calitate perceputa, personalitate, design cool, performante oferite in mod entuziasmant si efectul de masina cult. Honda e poate fi parcata intre doua limuzine sau intre doua supercaruri, fara ca lumea sa se intrebe ce cauta acolo. Este o experienta in sine sa o conduci, pentru ca te transpui in viitor si esti inconjurat de solutii pe care le vom vedea aplicate masiv pe masinile de serie abia peste cativa ani.
In plus, intra ceea ce priveste user experience, prin analogii cu alte electronice pe care le folosim zilnic, precum smartphone-ul, este geniala. Nu este o masina de volum, asta este clar, insa cu siguranta se va vorbi de ea peste tot unde va aparea in trafic si stabileste un fel de referinta futuristica, asa cum BMW i3 o facea acum multi ani, cand a fost lansat.
