Bernie Il Supremo Ecclestone este trist. In sfarsit, la 87 de ani, managerul trecut prin multe la viata lui, a ramas somer. Desi somer este un fel de a spune. Ecclestone a fost indepartat elegant de la conducerea Marelui Circ primind din partea noilor proprietari ai Formulei 1 un titlu emerit.
„Nu pot sa fac nimic. Pana si vechilor mei supusi li s-a interzis sa vorbeasca cu mine. Vor sa scape de era lui Bernie, de istoria lui Bernie”, a declarat el insusi, Bernie.
Il Supremo a ajuns Bernie. Inca mai vorbeste despre el la persoana a III-a, dar recunoaste ca n-a mai ramas nimic, recunoaste ca poate au si ei dreptate sa mearga mai departe cu Formula 1, mai departe de epoca Ecclestone. Tine inadins sa transpuna istoria F1 sub numele sau – era Ecclestone. Are aceeasi parsivitate pe care am vazut-o in fruntea Ligii 1 de pe la noi, chiar daca totusi el, Bernie, este putin dezamagit. Spune ca a fost pacalit, ca i s-a promis functia si sub americani; va dati seama, el, Bernie, pacalit? Saracul!
Dar sa-l lasam pe el, Bernie, pana la capat…
El si-a facut treaba, pleaca cu inima impacata, lui i s-a zis sa-si faca treaba si el a facut-o. A adus bani actionarilor, a produs. A fost un sclav umil care a dat la rotita Formulei 1 pana la capat. Ar mai fi vrut sa dea, dar uite ce i-au facut. Avea si grija Formulei 1, ca pe un restaurant de 5 stele Michelin a ingrijit-o, pe cand astia noi vor sa faca din ea un stand de hamburgeri.
