
Născut pe 18 iulie 1918 în satul Mvezo, în clanul regal Thembu al etniei Xhosa, Nelson Rolihlahla Mandela avea să devină cel mai înverşunat luptător împotriva regimului de apartheid din lume și primul președinte de culoare al Africii de Sud.
Mandela și-a manifestat spiritul rebel foarte devreme, fugind de acasă la vârsta de 22 de ani petru a scăpa de o căsătorie aranjată. Numele Nelson l-a primit la vârsta de șapte ani când a fost botezat la cultul metodist de către învățătoarea sa care nu vroia să rețină toate numele tribale ale copiilor.
În studenție a fost exmatriculat de la Universitatea Fort Hare în urma unui conflict cu privire la alegerea unui reprezentant al studenților. Ajuns în Johannesburg, îl cunoaște pe Walter Sisulu care îi devine bun prieten și mentor, prin intermediul căruia intră în Congresul Național African, fiind unul dintre întemeietorii aripii de tineret a partidului.
După venirea la putere a Partidului Național în 1948 și începerea aplicării apartheid-ului, Nelson se remara în timpul inițiativei pașnice de nesupunere civilă denumită „Campania de nerespectare a legilor injuste” ce a avut loc în 1952.
În perioada următoare, Nelson Mandela a fost arestat de mai multe ori și chiar acuzat de trădare, însă nu a fost condamnat. Renunță încet la opoziția pașnică și devine în cele din urmă cofondator al „Umkhonto we Sizwe”, facțiunea armată a Congresului Național African, care este responsabila pentru câteva atacuri cu bombă împotriva regimului. După un proces care a durat doi ani, este condamnat la închisoare pe viață la data de 12 iunie 1964.
Eliberat dupa 27 de ani de detentie, Nelson Mandela reuseste sa uimeasca o lume intreaga prin lipsa dorintei de razbunare.
Mandela este eliberat în urma unei campanii internaționale după 27 de ani de detenție și este ales președintele Congresului Național African. După ce își publică autobiografia, conduce negocierile cu președintele țării, Frederik De Kler, pentru abolirea politicii opresive a apartheidului și organizarea de alegeri universale, alegeri pe care partidul său le câștigă detașat. În 1994, din funcția de președinte de stat, Mandela a inițiat o nouă constituție și a înființat o comisie care să cerceteze abuzurile din trecut împotriva drepturilor omului. Mandela nu candidează pentru al doilea mandat și se dedică acțiunilor de combatere a sărăciei prin intermediul „Fundatiei Nelson Mandela”.
Poziția sa împotriva colonialismului și discriminării i-au adus o mulțime de premii internaționale, printre care și „Premiul Nobel pentru Pace” care i-a fost acordat în 1993.