Cine mai poate spune acum ca Valencia este un circuit fara spectacol? Traseul stradal a dat ieri tot ce a putut. I-a pus pe piloti in dificultate, a aratat ca mai exista depasiri spectaculoase in Formula 1, a epuizat motoarele pentru pilotii cheie ai cursei. Indraznesc sa ma bucur chiar si pentru accidentele minore pe care le-a oferit si care au mai ridicat parca nivelul de interes.
Valencia s-a dovedit a fi cursa anului si asta nu pentru ca Schumacher a ajuns in sfarsit pe podium, ci pentru ca un pariu pe primii trei clasati ar fi fost cu siguranÈa pierdut pana in ultimele tururi.
Am terminat cu recordurile celor mai multe curse cu alt castigator, in schimb am avut parte de o sarbatoare spaniola in adevaratul sens al cuvântului, cu masina abandonata in mijlocul drumului si un Alonso peste masura de fericit sarind in fata tribunei cu vreo sase comisari de cursa in jurul sau si steagul tarii natale de gat. Asta in timp ce Schumi si impasibilul Raikkonen il asteptau sa urce pe podium. Cum a ajuns Alonso acolo dupa calificari proaste in care nici macar nu a prins Q3, cum a ajuns Shumi pe locul trei? Am vazut toata cursa si inca mi se pare un mister. As spune ca norocul a tinut cu ei.
Mi-ar trebui cateva pagini sa vorbesc de incidentele cursei asa ca ma limitez la cele mai importante. Dupa ce Vettel a castigat peste 10 secunde in 10 tururi lucrurile pareau deja stabilite: lupta pentru locul doi. Vergne si Kovalainen au avut un accident de-a dreptul stupid, iar intrarea safety car-ului a fost pentru prima data ceva cu adevarat salvatoare. Vettel a pierdut avantajul imens din fata lui Grosjean, toti pilotii au schimbat cu cauciucuri intermediare care sa ii tina pana la sfarsitul cursei si distractia a inceput. O cursa fara cusur facuta de Alonso l-a dus pe locul doi, asta dupa ce a trecut fara mari probleme si de Grosjean – mai devreme trecuse si de Schumacher, care a tinut apoi vreo sase masini in spate pentru simplul fapt ca nu putea fi depasit.
Primul “lovit”: Vettel. Germanul a fortat probabil prea mult pentru a se distanta de urmaritorii sai. Astfel, Alonso a trecut in uralele publicului pe primul loc si a tinut cu dintii de el. A urmat problema avuta de Grosjean, probabil la cutia de viteze, si Lotus-ul a iesit din cursa dupa un parcurs remarcabil. Si nu in ultimul rand, dar in penultimul tur, Hamilton si Maldonado – venit intr-o fuga nebuna din spate – s-au lovit, pierzand amandoi sansa la podium. Comisarii au dat vina pe Maldonado, Maldonado a dat vina pe Hamilton, iar Hamilton a invocat o pierdere temporara a memoriei: “Nu stiu ce s-a intamplat. A fost totul prea repede”.
Astfel Alonso, poate singurul pilot din top de la care nimeni nu astepta sa castige vreo cursa, a devenit primul cu doua Mari Premii adjudecate in Campionat. Ia trofeul cel mare chiar acasa la el, lucru pe care il mai reusise doar in 2006 cu Renault, si ajunge lider in clasament. “Zeu la Valencia”, a spus comentatorul Florin Ion despre pilotul victorios. Eu i-as spune “norocos pe merit”.
De la anul, Marele Premiu al Spaniei va alterna, in Barcelona sau pe frumosul circuit de la Valencia. Acum imi doresc mai mult decat orice sa vad Valencia si in calendarul competitional din 2013.
