HighlightSpecial

Văl si Volan. Protestul saudit in ochii soferitelor musulmane

By 05-11-2013September 27th, 2017No Comments
; ; ; ; ;
Share

Fatma Yilmaz, la volan in Bucuresti

De undeva, dintr-o maşină, se aude Stairway to Heaven. E aproape magic la marginea Colentinei, în cartierul musulman. Mă uit atent în jurul meu. Vezi mulţi arabi aici, bărbaţi, mai puţin femei. Mă uit atent să prind una la volan, dar nimic. La mii de kilometri distanţă, în Arabia Saudită, câteva zeci de femei au ieşit pe străzi, la volanul luxoaselor lor maşini, să protesteze. Statul islamic condus de o monarhie absolută care ghidează populaţia saudită oficial după legile Coranului este singurul în lume unde femeile nu au dreptul să conducă maşini.

Câteva zeci de femei au ieşit în stradă să protesteze. Deşi sunt puţine, mişcarea lor a făcut zarvă pe internet şi în mediile din Occident. Banii saudiţi…petrolul e la mare căutare în America.

Arabia Saudită, casa celebrelor Mecca şi Medina, nu e o ţară deloc săracă, nici înapoiată. Societatea, însă, aplică strict wahobanismul şi Sharia, iar femeile suferă. Unele, cele care vor drepturi. Situaţia e delicată, atât de delicată încât Hilary Clinton (născută în 26 octombrie) a cerut acum 2 ani de zile acordarea acestui drept fundamental, însă clericii saudiţi n-au ascultat-o. Dar clericii saudiţi îşi ascultă acum femeile care au curaj să vorbească. 

New York Times transmite, că în 26 octombrie, în ziua marelui protest, o delegaţie de 100 de clerici conduşi de şeicul Nasser al-Omar a mers la curtea Regelui Abdullah să vorbească despre „conspiraţia femeilor aflate la volan”. Ministrul de Interne a făcut apel la linişte şi pace publică, după care a trecut la ameninţări: „vor fi pedepsiţi cei care cheamă femeile să demonstreze şi să conducă”. Hackerii şi-au făcut datoria. Au spart site-ul micului grup de activişti care luptă, şi luptă e mult spus, pentru dreptul femeilor de a conduce.

Aici, la noi, în cartierul musulman, îmi fac datoria. Ipocrizia de a găsi şi de a imortaliza o femeie cu hijab (văl, batic – n.r.) îmi e mare. Mi-e silă de ea, dar îmi fac curaj glisând ecranul telefonului meu şi urmărind evoluţia sauditelor. Apar mesajele postate pe internet: „Am ieşit cu maşină până la magazin să-mi fac cumpărăturile. Sunt atât de mândră de mine”, postează Mai Swayan, o mama de 32 de ani din Riyadh.  La o săptămâna de la proteste, când nimeni nu a fost arestat, o femeie originară din Kuweit este arestată în Arabia Saudită pentru că se afla la volan. Îşi ducea tatăl aflat într-o criză diabetică la spital.  

Femeile conduc în islam. Aisha, una dintre soţiile Profetului conducea armate călare. O fatwa (lege religioasă) dată de un cleric saudit, spune că femeile nu pot conduce maşini pentru că actul a sofa maşini le face rău ovarelor şi vor naşte copii bolnavi. Dar nu religia îi opreşte pe bărbaţi să dea femeilor saudite dreptul de a conduce.

Intru în restaurantul-alimentară, mă uit la firma sa – Suleyman – şi sunt încercat de un zâmbet. O româncă spală pe jos, doi copii oacheşi patinează podeaua umedă, un grup de arabi (cred!) discută meniul. Sunt tineri şi cumsecade. Mă îndeamnă către fundaţia „Femei Musulmane” unde dau buzna încălţat. Un domn aflat între două vârste, arab cu siguranţă, mă ia la rost: „Păi ce facem domnule, pe cine căutaţi?”. N-apuc să bâlbâi decât că sunt de la presă, că-şi şi schimbă tonul: „Aaa, aparat filmat, scuzaţi. Nu-i problem. Ce căutaţi?”

Mă descalţ spunându-i ce şi deodată e jovial. „Conduc eu la femei, sus la 2”. În trecere îmi arată locul de rugăciune: „Aici facem noi, vinerea mai mult, vezi ca la voi, acolo (şi-mi arată cu degetul) stă imam-ul. Bărbaţii aici, femeile sus.  Separat la noi (rade)”.

Femeia musulmana la volan

Ajung în lumea islamică de la noi dar Arabia Saudită e departe. E greu să găseşti o saudită în România, e mai uşor să vorbeşti direct cu Profetul, mi se zice. Însă, adevărul e dincolo de islam. Femeile pot conduce maşini aşa cum Aisha (soţia preferată a lui Mohammed după unele interpretări –n.r.) conducea armate călare alături de Profet.

În islam femeia are multe interdicţii şi pe multe le respectă. Când e vorba despre permisul de conducere, nici nu încape vorba, şi nu e vorba despre o emancipare, ci despre normalitate. Ioana Hayder e căsătorită cu un pakistanez şi locuieşte în România. Nu conduce maşina la fel ca soţul ei – „ştii cum e cu bărbaţii la volan, ei le ştiu mai bine…şi când mergem împreună, conduce el”. În rest, românca musulmană se descurcă şi cu vălul şi cu volanul: „Prefer să merg cu maşina, în autobuz lumea se uită urât la mine. Permisul de conducere înseamnă independenţa pentru mine, mă mişc liberă”. O întreb cum e cu examenul de permis pentru o femeie cu văl: „În Bucureşti au început să se obişnuiască când dai de carnet”.

Va numiţi Gabriela şi mai cum? Mi se răspunde. Înţeleg că nu-s înţeles. Discuţia e suprarealistă şi continuă. Înţeleg în cele din urmă că nu îmi spune „pe îndelete”, ci Pendelete. Numele ei a rămas cel românesc. Soţul e din Yemen iar acolo fiecare îşi păstrează numele de familie – Abu al Ola.  „Eu am luat permisul de conducere de 8 ani, eu eram acoperită deja când am început să conduc”, se destăinuie Gabriela, româncă musulmană care conduce asociaţia „Surori Musulmane”. Nici maşinile nu-i sunt străine româncei care nu se desparte, în public, de hijab (văl, batic – n.r.): „Conduc o maşină cu numere de Caraş, şi dacă mai fac şi vreo gafă, te claxonează şi dacă te mai şi văd cu batic, atunci chiar că eşti culmea tuturor clişeelor. Eşti şi femeie, eşti şi din alt judeţ şi mai e şi chestia aia pe cap pe care nu şi-o pot explica”.  Printre convertite circulă un aer de uşoară revoltă. Se simt discriminate: „În trafic te întâlneşti cu oricine, nu doar cu intelectuali”, continuă Gabriela.

Fatma Yilmaz, împarte două cetăţenii – română şi turcă – şi este tare mândră de asta. Născută musulmană, ea pare mai relaxată în faţă curentului discriminator: „Bărbaţii români sunt bădărani în adevăratul sens al cuvântului, cu toate femeile, nu contează. Nu fac discriminare la bădărănie”(râdem).

Politia si soferitele musulmane

„Când am călcat mai tare pe acceleraţie şi m-a oprit un poliţist, m-a felicitat că vorbesc foarte bine româneşte şi nici nu mi-a mai cerut permisul. Nu ştiu dacă e discriminare sau nu. La poliţia rutieră nu e discriminare, dar uite că-n spitale mi s-a părut că e, sau la administraţia financiară, spre exemplu”, spune doamna Yilmaz.

Gabriela Pendelete pare genul de şofer exemplar: „Poliţia nu m-a oprit, nici nu le-am dat ocazia. Sunt foarte strictă cu regulile de circulaţie, să nu trec pe roşu, să nu depăşesc pe linie continuă. Mereu m-am gândit că dacă fac accident, măcar să nu fie vina mea”.

„Păi ce, eu sunt şoferul tău?”

Bărbaţii musulmani sunt însă fericiti că femeile lor conduc.  Ioana: ”Pe mine mă lasă dar la altele depinde (tace)…El m-a împins să fac şcoală de şoferi. El (soţul) e fericit că am permis. Nu mai trebuie să mă ducă. Îmi zice: ia cheile şi du-te singură”.

Fatma Yilmaz are o relaţie specială cu soţul ei. Îmi povesteşte că a avut noroc. „Să ştii că sunt conservatoare, nu-s chiar feministă (sunt mirat!). Faptul că mă mişc, că eu conduc maşina, e altceva. Tradiţionaliştii din familie? Nu ştiu, uite pentru soacra mea e o mândrie că are o noră care e independentă, care conduce maşină, care îşi ajută bărbatul.”

Şi chiar toţi bărbaţii din islam par fericiţi că soţiile lor conduc: „El e foarte fericit că şofez, îmi spunea înainte -păi ce, eu sunt şoferul tău?. Înainte îmi zicea să nu urc în autobuz dacă e aglomerat, nu se simţea el confortabil să stau ca o sardină. Dar acum conduc maşina” (Gabriela).

Dar maşină Gabrielei n-avea baterie. Îmi arată că nu are curent, îi spun că se mai întâmplă. I-a luat maşină soţului, care e plecat cu treburi din ţară.

No women, No drive : Arabia Saudita

În Regatul Saudit traficul e haotic. Musulmanele de la noi au fost pe acolo şi au văzut cum se conduce. „Regulile nu sunt respectate, nici nu-ţi prea trebuie permisul de conducere. Acolo face copilul 13 ani şi ia maşină lui baba (tata –n.r.). Gata, e şofer.”, îmi spune Ioana Hayder.

„Peste noapte nu o să obţină dreptul asta, dar vor reuşi”.

Gabriela ne introduce în problemă: „E foarte veche problema. Nici protestele nu sunt noi. Au fost şi în anii ’90 şi în 2011. Ele au dreptate să ceară dreptul de a conduce, societatea lor a evoluat. Uite, în trecut multe femei saudite nu lucrau, dar acum nu mai e aşa. Femeile au început să fie antreprenoare, să aibă afacerile lor şi te limitează că nu ai mijloc de transport. Dar asta e un singur aspect. Sunt multe alte probleme. Educaţia, emigrarea …”.

Şi revenind la permisul sauditelor, Ioana: „Dar ce treaba am eu? Decizia e luată din alte considerente, care ţin de societatea lor. Să ştii, însă, că femeile saudite sunt foarte emancipate. Am fost în Arabia Saudită, să vezi ce fuste mini au în mall-uri, nici nu-ţi poţi lua, pentru noi româncele, ceva de acolo”.

Sora ei musulmană care ne însoţeşte nu vrea să-şi dea numele dar sare cu explicaţia: „Le poartă în spaţiul familiei, adică în intimitate. Niqab-ul este pentru musafiri sau pentru unele rude. E o formă de respect să-l porţi în prezenţa străinilor, dar în rest în casă se îmbracă normal”.

Întreb dacă e o problema de religie. „Aşa spun legile lor interne, însă Arabia Saudită nu e un stat islamic în adevăratul sens al cuvântului iar ei intepreteaza Coranul aşa cum vor. Li se interzice şofatul pentru că asta e interpretarea lor a islamului”. Mi se oferă cazul Pakistan: „Aici femeile nu doar că şofează maşini, dar le vezi şi taximetriste” (Ioana Hayder), însă tânăra fără nume nu pare de acord cu această independenţa: „Femeia nu e protejată, nu e un lucru neapărat bun”. 

Fatma Yilmaz oferă o explicaţie profundă. Absolventă a Facultăţii de Istorie din Qum (Iran), Fatma merge la rădăcinile acestei probleme, arătând de ce Arabia Saudită e singura ţară din lume unde femeile nu pot conduce: „Trebuie să ne uităm în perioda pre-islamică, unde femeile nu contau, în societatea aia tribală din deşert. Femeile nu erau considerate oameni. Fetiţele erau îngropate de vii, pentru că nu aduceau noroc. Primul lucru pe care Profetul îl face este să interzică uciderea fetelor. Şi îmi pare rău să o zic, mă doare sufletul, dar islamul a dat greş dacă vorbim despre patriarhatul asta crâncen al beduinilor. Nu au acceptat feminismul; chiar l-am considerat pe Profet un fel de feminist, la câte lucruri a făcut pentru femeie”.

Nici Gabriela Pendelete nu crede că religia e problema: „Stat autointitulat islamic. Ei aşa spun că legislaţia lor e sharia, dar nu au strict sharia. Ei au legi civile, multe legi sunt departe de Coran şi uite că se întâmplă lucruri care n-au legătură cu islamul, ca în Iran sau Arabia Saudită. 

„E o aberaţie, societatea asta naşte atâtea anomalii, dar ei pretind că vor să conserve islamul pur. Păi hai să-ţi dau un exemplu: femeile din clanul Profetului erau foarte bune la călărit, femeile aristocratice din societatea meccana din vremea lui Mohammed erau cele mai bune. Să facem o comparaţie cu zilele noastre, calul e Mercedes-ul de astăzi.

De ce le iei ei dreptul asta, dacă Profetul le-a dat dreptul. E o zona în care islamul n-a putut pătrunde, n-a putut sparge barierele societăţii tribale, exceptând epoca Profetului. Noi, turcii, avem o vorba: arabii n-au fost uniţi decât o singură dată, în vremea Profetului. În rest nu”, continuă Fatma Yilmaz.

Gabriela crede că e nu e neapărat o ipocrizie, ci o dictatură: „.Acum nu mai argumentează cu sharia, lumea s-a mai deşteptat, a mai pus mâna pe o carte islamică şi nu mai e uşor să-i păcăleşti cu legea islamică. S-a schimbat cu argumentarea, nu o mai dau cu islamul”.

Protestul femeilor saudite

Un grup mic de femei a luptat pentru un drept care nu e interzis de nicio lege scrisă. Au condus maşini şi au trimis mesajul prin reţelele de socializare în tot Regatul Saudit. „Asta a răsturnat guvernele arabe. Saudi a concluzionat că internetul este periculos. Dacă un milion de femei citesc despre proteste e mai mult mai periculos decât 30 de femei care conduc în stradă. ”, spune Gabriela.

„Eu o văd ca pe o formă de rezistenţă şi eu cred că vor reuşi. Ştii care e problema? E de ajuns un singur ulema (cleric) să spună ceva. În momentul în care clericii tac, societatea fierbe iar dacă unul singur spune cred că aveţi dreptate şi în secunda doi toate lucrurile vor sta cum vor femeile”, afirmă entuziastă Fatma.

Românca continuă acest „dialog” la distanţă făcând referire la regimul dictatorial. Este adus şi Ceauşescu în discuţie: „Ele au avut curaj. Nici pe vremea lui Ceauşescu la noi nu găseai aşa uşor temerari să facă un protest. Eu zic că ele au avut foarte mult curaj. Dar e o chestie de dictatură, însă cazurile sunt total diferite. Până la urmă e o treaba lor internă, noi ne dăm cu părerea din exterior.

Dar aşa legi care să fie restrictive faţă de femeile musulmane există în toate ţările musulmane. Turcia care e cea mai modernă ţară musulmană, un exemplu, dar uite că acolo n-ai voie cu batic să ocupi funcţii publice, să mergi la universitate”.

„Clericii saudiţi se tem”

„De ce nu vor clericii să le dea dreptul asta?”, se întreabă singură Fatma Yilmaz. Şi continuă: „De ce nu vor clericii să condamne în totalitate terorismul, să ofere o reinterpretare a Coranului? Pentru că puterea e în mâinile lor. În momentul în care ştii că toată lumea ascultă de tine, apropo de o industrie, cred că în lumea saudită e o industrie, ei au legitimitate în faţă oamenilor de rând şi susţin regimul. Pur şi simplu se tem. E o rezistenţă în faţă occidentalismului. O rezistenţă de asta feroce în faţă modernităţii, eu aşa o văd. Au impresia că dacă le dai femeilor dreptul de a sta la volan deja le şi văd dezbrăcate în piaţa publică.

Din păcate în Arabia Saudită legea nescrisă are mai multă putere decât cea scrisă. Eu cred că vor mai mult de fapt, nu doar dreptul de a avea permis, şi mişcarea asta a început acum câţiva ani, când au cerut abolirea apostaziei. Renunţarea la religie în cazul femeii poate însemna şi dreptul de a se căsători cu un bărbat de altă religie. A fost primul pas, este vorba de una dintre prinţesele saudite care s-a îndrăgostit de un soldat american, dar mişcarea a fost stinsă.”

Tot Fatma Yilmaz explică de ce unii bărbaţi saudiţi s-au alăturat protestului: „Sunt foarte mulţi care probabil au studiat în afară, au contact cu altă lume şi încep să vadă anomaliile regimului Wahhabid. Globalizarea îşi spune cuvântul. Uite, la noi societatea funcţionează foarte mult pe fatwa, legea dată de un cleric, dar un saudit poate să nu mai asculte de fatwa dată de la Mecca, ci de fatwa dată de un cleric de la Londra. ”

Protestele sauditelor au adus ceva nou. Un şeic a dat o prima fatwa (lege- n.r.) recunoscând că „nu e deloc plăcut să fii femeie  în Arabia Saudită”. Societatea saudită funcţionează după principiul legilor spuse de clerici, iar acest caz va reprezenta o prima deschidere către emanciparea femeilor din regat.  Fatma Ruxandra Yilmaz mi-a vorbit despre necesitatea unui singur cleric care să dea o fatwa în favoarea femeilor, mă întreb dacă concluzia ei va fi o profeţie: „ Vor aboli apostazia, vor oferi femeilor dreptul de a conduce, vor primi şi funcţii, dar nu onorifice, după care lumea va dori o schimbare de regim. Acolo e miza. Când îţi dai seama că islamul mai e şi compatibil cu democraţia, deja se naşte un pericol. „

Lumea vazuta din afara hijab-ului

La noi i se spune văl. În Arabia Saudită femeile etnice nici nu au voie să-l poarte. Acolo se poartă niqab-ul, noi îl cunoaştem ca burka. Le vedem pe stradă, le vedem în autobuze, în metrou. Trăim cu ele. Unele sunt românce măritate şi convertite. Altele sunt românce convertite şi apoi măritate cu cetăţeni de religie musulmană. Altele sunt pur şi simplu străine. Le vedem din spate, uneori le confundăm cu măicuţele noastre. Le judecăm. Le recunoaştem după hijab şi le punem ştampila pe frunte: femei musulmane. Şi nu e o chestiune de religie, ci una care ţine de intimitatea noastră.

Ele s-au obişnuit. Ioana Hayder spune că e mai simplu în lumea islamică pentru o femeie cu hijab: „Bănuiesc că sunt, în niciun caz nu o să-ţi spună în lumea islamică du-te la cratiţă, pentru că dacă un bărbat face asta, se va găsi altul care să-l pună la punct”. În România e, însă, altfel… „Dacă ies în niqab, îmi iau bătaie în România”, arată tânăra româncă căsătorită de 8 ani cu un pakistanez.

Alături de sora ei islamică, Ioana Hayder continuă să vorbească despre cultura musulmană şi rolul femeii în ea. Observ cum islamul are culoare locală, oriunde l-ai privi. Mi se oferă cazul Iordania. Începem din autobuz: „La ei, în Iordania, domnii sunt extrem de atenţi cu femeile. Se opreşte autobuzul dacă o soră musulmană stă în picioare”. Se trag şi concluzii: „Femeia este extrem de protejată în islam. E o binecuvântare să ai fete la musulmani, pentru că islamul ridică femeia la un grad înalt”

„Şi totuşi” apuc să zic, dar sunt întrerupt…„Până să fie mame, e un lucru, dar când ai devenit mama devii important. Mama are islamul la ea”, încheie tânăra anonimă.

Pe Gabriela o întreb dacă e obligaţie sau opţiune…

„Pentru tine crucea e un simbol religios (nu e!), pentru mine baticul este o obligaţie. Curentul feministit spune că hijab-ul e o opţiune personală. Mainstream e obligatoriu. Foarte mulţi bărbaţi susţin că asta din partea femeilor a venit (opţiunea de a purta hijab). Aici în România nu se acoperă femeile. Acelea (care se acoperă complet) nu că nu conduc, acelea nu ies din casă. Nu face parte din cultura noastră să ne acoperim complet.  Sunt extrem de rare cazurile în care se poartă niqab la noi”.

„După ce devine mamă, femeia musulmană prinde conturul sacralităţii. Cuvântul şi decizia unei mame sunt sacre. După Allah, iubeşte părinţii tăi, spune Profetul.”, crede Fatma.

Cât despre purtatul hijab-ului la noi: „Dar ar fi aiurea să spun că sunt discriminată aici. Da, a fost un moment după 9/11 când da, îmi era mie ruşine să ies pe stradă, dar asta n-are legătură cu societatea, era vorba de mine personal. Dar în rest nu…să ştii că există la nivelul convertitelor o victimizare din asta cumva falsă dacă vrei, dar românii nu discriminează. Eu mă duc la facultate acum, din nou, şi sunt mama tuturor copiilor de acolo de 18-19 ani. N-au văzut în mine femeia cu un metru de material.”

Protestul saudit s-a terminat. Nu mai sunt demult în „cartierul musulman”. Pe străzile din Centrul Vechi, alături de mine merge povestind despre islam, Profet, feminism şi femei, despre viaţă cum s-ar zice, o femeie cu hijab. E cea mai frumoasă femeie din lume, dar e măritată. Lumea se uită ciudat la noi. E pentru prima oară când văd din interiorul hijab-ului. Arabia Saudită e departe, dar lumea se uită si aici ciudat la noi. „Aisha e prototipul femeii europene, foarte frumoasă, foarte geloasă, extrem de deşteaptă. Era modernă şi cea mai cool dintre toate”, îmi mai spune Fatma Yilmaz. O conduc la maşină şi ne strângem mâna. S-a lăsat seara. Allah Akbar.

Share

Leave a Reply

six + 10 =