Cu siguranta, exista o gama de clienti care vor alege motorizarile de baza si opteaza pentru mai multe echipamente. Iar aici poate fi vorba despre cei care pun accent pe design si confort si mai putin pe performantele pure. Ori, este cazul flotelor, unde se respecta un buget, iar o versiune de motorizare mai slaba nu impieteaza cu nimic buna desfasurare a activitatii.
De aceea am ales sa testez un Kia Rio cu motorul de 1.2 litri aspirat, fara tehnologie mild hybrid. Pentru clasa masinii si la un pret de pornire putin peste 11.000 euro (cu reducerea dealerului si programul Rabla), acest propulsor de 84 CP, asociat cu o transmise manuala se dovedeste a fi potrivit.
Cu GT-Line se iese din anonimat
Designul lui Rio a evoluat progresiv de-a lungul generatiilor, iar cu echiparea GT Line devine mai interesanta si iese din multime. In standard sunt incluse jante de 17 inci, lumini de zi si pozitie cu tehnologie LED, calandru negru cu accente cromate fumurii, ornamente exterioare cromate, spoliere si praguri cu insertii negre, pseudo difuzor spate si evacuare dubla.
La o prima vedere, daca nu ai stii ca sub capota este un motor aspirat de 84 CP, ai putea crede ca este vorba despre un hot hatch de clasa mica. Dimensional, masina ramane in limita celor 4 metri ai segmentului B (mai precis 4.065 mm lungime), cu un ampatament de 2,58 metri.
Ergonomie interioara in stil asiatic
Plansa de bord aduce un look interesant pntru o masina de clasa mica, punctul de atractie fiind display-ul de 8.0 inci al sistemului de infotainment (optional 371 euro), respectiv instrumentarul de bord digital de 4.2 inci. Este tipul de design germanic, fara exuberanta unui Peugeot 208, spre exemplu, dar totul pare pus acolo unde trebuie, nu sunt nici butoane multe, dar nu lipseste nici interfata fizica necesara unor comenzi uzuale. Din punctul meu de vedere, Kia a gasit dimensiunile optime ale butoanelor si o arhitectura a postului de condus care se muleaza foarte bine pe nevoile soferului.
Sigur, sunt si detalii care nu sunt la fel de bine gestionate, precum butonul luminilor de avarie prea mic si mai greu de gasit la o manevra de urgenta. Materialele sunt rigide, indiferent de zona, cu plastice care, pe alocuri, au o textura modesta. Iar aici ma refer la panourile usilor, care par sensibile la zgarieturi, cu plastic fara pretentii si lipsite de orice zona moale, fie ea si o aplicatie textila.
In traditia marcii sunt multe locuri de depozitare corect dimensionate, chiar daca buzunarele usilor ar fi putut fi un pic mai incapatoare. Pa bancheta, doi pasageri au conditii bune, dar Rio nu este totusi in topul segmentului la acest capitol.
Spatiul pentru cap este in regula, datorita plafonului nu foarte curbat, iar la genunchi este loc adecvat pentru persoane pana in 1,75 – maxim 1,80 metri inaltime, cu conditia ca scaunul din fata lor sa fie intr-o pozitie medie. Nu sunt guri de aerisire in spate, chiar si in cazul echiparii cu sistemul automat monozona de climatizare. Cu 325 de litri si o forma regulata, portbagajul se claseaza intre cele mai incapatoare din segment, fiind depasit doar de cateva modele concurente.
Motor aspirat, un clasic de cursa lunga
In ziua de azi motoarele aspirate, fara electrificare, sunt pasari din ce in ce mai rare in industrie. Se mai gasesc doar in segmentele mici, la marcile de volum, desi din punct de vedere costructiv, au o soliditate cum rar se intalneste. Din cei 1.197 cmc se obtin 84 CP/6.000 rpm si un cuplu maxim de 117 Nm/4.200 rpm. Pentru fanii motoarelor turbo, aceste valori par de-a dreptul minuscule si relativ greu de exploatat, insa un motor aspirat trebuie condus ca atare. La turatii de pana in 3.000 rpm, Rio este domoala, fara a fi capabila de reprize puternice, insa este incredibil de silentioasa.
In oras nici nu trebuie mai mult, cele cinci trepte sunt etajate corect si nu trebuie sa insisti mult cu levierul, pentru a schimba viteza toata ziua. Mers in mai multe stiluri si la momente diferite de trafic, consumul urban a variat intre 7,8 si 9,6 l/100 km. Am apreciat, ca si la alte modele Kia, sistemul de avertizare sonora, de tipul “2 x beep”, cand masina din fata se pune in miscare (spre exemplu la semafor).
Extraurban am descoperit o masia agreabila, care consuma intre 5,5 si 6 l/100 km pe drumurile nationale. Trebuie tinut cont ca motorul prinde viata dupa 3.500 rpm si urca in ture fara probleme pana spre 6.000 rpm, plaja in care isi regaseste mai mult suflu necesar pentru depasiri. De altfel, retrogradarile nu doar ca sunt recomandate la depasiri, ci sunt obligatorii pentru ca masina sa performeze.
Cine va exploata acest motor ca pe unul turbo va spune ca nu trage suficient de bine si nu se va bucura de particularitatea lui, de acea apetenta nativa pentru a fi turat. Pentru depasiri pe DN-uri, chiar si treapta a 2-a poate fi folosita, iar a treia este cam uhniversala pentru o repriza buna la vitezele de DN.
Altfel, pe autostrada, la 110 km/h motorul functioneaza la 3.000 rpm, la 120 km/h la 3.250 rpm, iar la 130 km/h are deja 3.500 rpm, aproape de turatia de cuplu maxim. Cruise controlul are un sistem de reglare destul de basic, avand in vedere ca interfata nu afiseaza viteza de reglaj. O alta setare care mi-a sarit in ochi ar fi si sensibilitatea senzorilor de lumina, care aprind farurile cam repede, inclusiv ziua in zone de umbra.
Si mai interesant este faptul ca Rio are ca dotare standard, incepand cu nivelul median de echipare (sunt Urban, Trend si GT Line), sistem de mentinere si asistare a benzii, pe scurt un mod semi autonom de rulare, care implica doar atingerea volanului la intervale scurte de timp. Pe autostrada isi face treaba foarte bine, masina stiind sa isi pastreze banda si ruland “singura”. Consumul mediu la viteza de 130 km/h se incadreaza intre 6,4 – 6,9 l/100 km.
Setarea directiei, cu servoasistarea potrivita ca o manusa exploatarii urbane, este doar ponderata in feedback la condusul sportiv. Aici se poate face o mica discutie vizavi de comportamentul masinii. La nivel micro, jantele de 17 inci cu anvleope 205/45 aduc o rigiditate interesanta, buna pe drumurile de calitate, in vreme ce la nivel macro, suspensia se poate inscrie in partea confortabila. Este un mix bun in cea mai mare parte a timpului, pentru ca drumurile stricate aduc ceva zgomote de lucru. Rio este, din punct de vedere al comportamentului dinamic, undeva in zona confortabila – dinamica a segmentului mic.
Oferta, preturi si concluzii
Rio mai are in oferta motorul 1.0 T-GDI cu si fara tehnologie mild hybrid, cu puteri de 100 CP si 120 CP, cu transmisie manuala cu sase trepte sau automata 7DCT (cu doua ambreiaje). Dotarile standard sunt bune chiar de la echiparea de baza, Urban, urcand in consistenta la Trend si devenind foarte interesanta la topul GT Line. Cu motorizarile mild hybrid, transmisia automata si sistemele de asistenta a condusului, Kia Rio poate sa se dueleze cu orice model din clasa mica.
Modelul se poate personaliza si echipa aici, cu o lista extrem de lunga de echipamente. Spre exemplu, exemplarul testat rare un pret de lista de 18.032 euro cu TVA. Ceea ce vreau sa spun este ca, daca in urma cu doua generatii diferenta dintre un Rio stock si unul cu dotari optionale full nu era dramatica, acum se ajunge la sume de ordinul a mii de euro.
Si nu din cauza pretului optionalelor – apropo, optionalele Kia au printre cele mai competitive preturi de pe piata -, ci pentru ca acum se poate alege dintr-o lista froarte lunga. Iar pretul la care se ajunge poate duce Rio chiar la o eventuala concurenta cu fratele mai mare Ceed, ce are, la randul sau, o oferta excelenta. Iar asta nu poate fi decat in avantajul clientului.
