S-au adunat 87 de saloane auto la Geneva. Opt-zeci-si-sapte. Dupa doua zile dedicate presei, Complexul Palexpo se deschide publicului larg lasand in urma sa inca o editie care pare pierduta printre taxiurile Rolls-Royce ale orasului.
A devenit o rutina sacaitoare tot murmurul aparent linistit al salonului de automobile. Un carnaval la care te duci din inertia timpului trecut. O ramanere in urma lucrurilor. Oameni buni, Salonul Auto a murit. N-a mai ramas din el decat o seaca confirmare a existentialismului carcaselor de metal. Intr-o epoca a imaginii, aceasta confirmare nu mai este de ajuns.
Salonul auto a fost prins in unda gravitationala a Gaurii Negre care este Internetul. O imagine blocata pe retina care s-a intamplat demult. Pare o reluare in miez de noapte a unui meci pe care toata lumea l-a vazut.
In toata aceasta frica de a pierde prim-planul, cearsaful de alta data care acoperea „carnea si oasele” automobilului a devenit un gest cel putin imprudent, daca nu indecent.
