Toate vin la vremea lor, fie că suntem pregătiţi sau nu. Poate unii n-au avut decât norocul să se nască la marginea istoriei şi astfel au trebuit să aştepte. Şi au aşteptat. Noi am aşteptat, istoria noastră e o istorie a aşteptării. Încă mai aşteptăm, deşi sunt puţine motive să o facem. Ne mândrim cu puţine. Avem valori, avem. Când e vremea să le închegăm, când vine vremea să ne gândim la jocul colectiv, ne apucă sila. Şi pe drept motiv. Nu cunoaştem, nu deţinem ştiinţa jocului de echipă.
Avem valori individuale, dar nu ştim să facem echipă, pentru că nu ştim să murim împreună, deci nu ştim să trăim împreună. Sunt şi cazuri în care putem spune că aşteptarea a luat sfârşit. Spre exemplu, avem o maşină naţională de care să fim mândri. O industrie auto monosilabica aproape, dar o industrie. O marcă ieftină, dar o marcă cu renume european. Dacia ne demonstrează că tema „domnitorului străin”, străvechea tema a salvatorului din afară ni se potriveşte. Dacia ne mai arăta o dată în istoria asta că suntem sclavii unui masochism personal: ne place să fim disciplinaţi. Este una dintre puţinele arte pe care le deţinem, e orgoliul nostru ospitalier. Dacia, motorul exportului românesc, a intrat în liga campionilor exact în momentul în care în luxoasele saloane auto internaţionale păşea adusă pe cele patru roţi o maşină. Numele ei era Duster, ciudat atunci, normal acum. A fost momentul maturizării unei mărci care producea maşini de patru decenii mari şi late. A durat ceva, am aşteptat până când s-a terminat aşteptarea. Mai puţin aşteptată, şi de data asta extremde plăcută, a fost venirea lui Duster facelift. Dacia n-a dat greş nici de această dată, pentru că un model ca Duster nu poate da greş. Duster a primit tot ce trebuia primi, tot de ce avea nevoie. Primul SUV Dacia a fost corectat ca din condei pentru o finalitate care nu a putut aduce decât progresul. S-au vrut şi s-a putut, s-a făcut.
Motor
Ne-am întâlnit cu noul Duster, modelul facelift, faza a doua cum le place francezilor să spună, în echiparea diesel, asigurată, cum altfel, de tradiţionalul 1.5 dCi. Este monstrul sacru al francezilor de la Renault şi s-a impus ca atare, aşa cum îl recomandă şi reputaţia, pe şasiurile de Dacii. Cuplat la o transmisie manuală cu 6 rapoarte, motorul dezvolta până la 110 cai putere. Deşi nu ar părea, motorul furnizează o putere decentă, dacă este turat şi pus la muncă aşa cum îşi stă bine unui diesel autentic. Din păcate, diesel-ul păcătuieşte la capitolul zgomot şi, la fel de supărător, continua să vibreze prea tare. Un zgomot destul de plăcut se face auzit când pedala de acceleraţie o ia spre podea, însă tremurul specific încă de la venirea pe lume a lui Duster, te face să uiţi de ceea ce îţi aud urechile. Dacia Duster plusează când vine vorba despre transmisia etajată aproape perfect pentru un SUV, lucru demonstrabil şi pe teren accidentat, unde necesitatea unui reductor nu există.
Dacia anunţa un consum mixt de 5,2 litri la 100 km, un consum oficial excelent oferit de SUV-ul românesc. În cadrul testului nostru, când condiţiile de exploatare a maşinii au fost obişnuite, consumul a urcat până la 8 litri la sută în oraş şi a coborât la un 6 litri la 100 km în afară urbei, dacă nu punem la socoteală porţiunea de test atribuită autostrăzii. La viteze de circa 130 km/h, în treapta a 6-a a cutiei, Duster înregistra un consum mediu de aproximativ 9 litri la 100 km.
Dinamica & Comportament
Nivelul cifrelor de performanţă ne arată caracterul robust, orientat către teren accidentat, pe care Duster îl are. Sprintul pe prima sută ajunge la 12,9 secunde iar viteza maximă este mai mult decât slăbuţă – 168 km/h. Practic, modelul ne spune că nu este un sprinter, dar este un cal de tracţiune inăscut. Adevăratul caracter al maşinii îl regăsim în sistemul 4×4 declupabil, plusul evident cu care Duster face legea pe segmentul său. Vehiculul românesc excelează în afară asfaltului şi poate trece peste cele mai grele dintre probele off-road. Facelift-ul nu s-a atins, şi bine a făcut, de valorile unghiurilor ventral, de atact sau de degajare, motiv pentru care drumul forestier este asfalt pentru Duster iar terenul accidentat devine accesibil.
La nivelul dinamicii, Dacia susține că a adaptatsuspensia SUV-ului în direcţia unui rafinament suplimentar, însă în realitate această schimbare nu este perceptibilă. Dinamica rămâne neschimbată, suspensia şi chiar direcţia rămânând la fel. Pe drumurile virajate, Duster se simte mai puţin bine, ruliul de SUV făcându-şi prezența iar în cazul unor exagerări specifice „piloţilor” , iese la iveală caracterul subvirator. Direcţia a rămas neschimbată, cu un feedback bun în volan, însă uşor prea greoaie pentru manevrele din oraş.
Design
Duster a şocat lumea prin designul său extrem de atractiv, atunci când şi-a făcut debutul ca prototip. Pe modelul de serie nu puteam vedea atâta futurism, însă important a fost că s-au păstrat liniile stilistice şi conceptul vizual. Facelift-ul nu avea mare lucru de îndreptat, motiv pentru care restilizarea a fost timidă şi îndreptată în direcţia unei oarecare rafinări. Faţa uşor modificată nu duce la dispersarea caracterului agresiv, menit să exprime potenţialul din off-road.
Elementul estetic absolut nou este grila frontală, mult mai reuşită în cazul noului Duster. O uşoară operaţie estetică a fost aplicată şi blocurilor optice, atât cât să ne amintim cum a fost primul model şi cât de frumos s-a evoluat. Mai important, însă, pare să fie introducerea unor dotări noi, precum bull-bar-ul, sau a unor nuanţe de caroserie. N-a fost să fie roşul lui Băsescu, dar avem un verde militar de toată frumuseţea.
Interior
Dacă este să vorbim cu adevărat de un facelift, atunci în cabina trebuie să ne oprim. Schimbarea nu e totală, dar e semnificativă. Clientul primului Duster are de ce să fie invidios când va călca într-un Duster facelift. Dacia a implementat o nouă planşă de bord, un nou instrumentar de bord, a mutat comenzile pentru geamuri direct pe uşi – unde le este de altfel locul. Duster nu putea fi lipsit de cea mai importantă noutate adusă în gamă odată cu noile Logan/Sandero: sistemul MediaNAV. Este deja de notorietate touchscreen-ul celor de la Dacia şi eficiența întregului sistem.
Duster primeşte, de asemenea, noul volan din gamă, dar nu vine cu un plus aşteptat: reglajul în adâncime. Spaţiul nu e o problemă pentru Duster iar confortul oferit de scaune este unul decent. Calitatea materialelor a rămas în general la fel, dar se înscrie în limita decenței. Clienţii se vor putea bucura de noi dotări şi noi spaţii de depozitare iar portbagajul rămâne la 475 litri. Duster e o maşină care-şi păstrează caracterul neaoş, o maşină bună la toate, dar mai ales la cărat.
Concluzie
Dacia a intervenit exact unde trebuie prin operaţiunea de restilizare. Mai precis, a modificat interiorul. SUV-ul românesc de mare succes a corectat din neplăcerile aduse clientelei sofisticate din Europa Occidentală iar acest lucru face proba unei evoluţii. E adevărat că o serie de detalii au scăpat operaţiunii facelift, dar până la urmă preţul este cel care oferă autoritate lui Duster pe segmentul SUV-urilor. Şi la acest capitol, Dacia este cu adevărat imbatabilă iar Duster oferă o surpriză mai mult decât plăcută. Facelift-ul a ajuns să fie mai ieftin decât modelul iniţial, modelul Duster având acum un preţ de pornire de 10.900 euro cu TVA. Versiunea testată de noi, cu echiparea Laureate 4×4 1.5 dCi 110 CP are un preţ de catalog de 17.100 euro cu TVA şi ajunge cu toate dotările undeva la peste 19 mii de euro.
{gallery}Dacia Duster Facelift{/gallery}
