Teste

Tatăl și fratele japonez – Test cu Honda CR-V 1.6 diesel

De 11 februarie 2014No Comments

Globalizare. Internaţionalizare. Uniformizare. Industrializare. Popularizare. Societate de consum. În epoca noastră, civilizaţiile au murit. Au fost aruncate în lături şi înlocuite cu idei “mai bune”. Unii vând, alţii trebuie să consume, ca să fie bine. Când Fukushima a început să iasă din matcă, măcar şi pentru o clipă lumea s-a oprit în loc şi a luat o pauză de la oarecarele preocupări cotidiene. 

Dar japonezii, cel puţin unii dintre ei, s-au dezbrăcat de haine şi au cerut să fie lăsaţi să moară. Acolo, în miezul minunii cu protoni şi neutroni. Era ceva normal, era datoria lor să o facă, dar lumea oprită din inerţia ei s-a uitat la ei ca la miracolul celor două luni apărute pe cerul lui Murakami.  Japonia, aşa cum îi stătea ei cel mai bine, mai poate fi încăputa în mâinile a câţiva eroi care au păşit, înarmaţi până în dinţi cu nonşalanţă, pe culoarul morţii. Am putea spune că toate aceste lucruri n-ar putea avea legătură cu tânăra civilizaţie a maşinilor. Dar au, pentru că aşa a fost construită lumea. 

Dacă ne raportăm la cultura niponă, Honda e marca auto cel mai mult inspirată din aceasta. Onoarea cu care aceşti japonezi fac maşini precede orice spirit mercantil. Unii l-ar numi conservatorism, dar nu mai contează atâta timp cât Honda rămâne lipsită de scrupulele celor care gândesc doar în termeni de unităţi vândute, rată de profit şi alte prostii de acest gen. Să ne înţelegem! Honda nu face maşini de dragul de a face maşini, le face să le vândă, însă Honda a continuat să le facă cu drag. Aici e diferenţa. Între toate aceste lucruri îşi face loc, oarecum stingher, şi unul dintre SUV-urile pe care nu le vei vedea la doamnele ce poartă cu mândrie câteva animale îmblănite pe ele sau la cei care cu eleganţă îşi aşează batista roşie în buzunarul de la piept al sacourilor de mii de euro.  Şi CR-V nu e un SUV ieftin, dar e un SUV special, un obiect trecător, cu amintiri care însă rămân. Nu e un SUV pentru toţi posesorii de SUV-uri cu idei trecătoare. Honda este una dintre ultimele mărci din lume care oferă ceva aproape nelipsit pentru strămoşii noştri, primii proprietari de maşini: nostalgia. Ideea aceea că această bucată de metal pe patru roţi te va însoţi până la sfârşit. Honda vrea şi poate să ofere acest sentiment, această idee că într-o bucată de metal se vor strânge amintiri şi nu kilometri. 

Aşa a fost şi cu Honda CR-V. Fie că designul se schimbă, că motoarele devin mai mici, că zgomotul de motor amuţeşte, Honda continuă să furnizeze ideea de maşină adevărată.

Motor

Am descoperit-o ascuzând de parcă n-ar fi nimic nou un motor de 1.6 litri diesel.  Acest propulsor pe un SUV Honda era de neconceput acum câţiva ani. Lumea a evoluat, motoarele s-au micşorat şi Honda CR-V a intrat în hora globalizării. Nimic nu pare să fie în favoarea acestui CR-V. Tracţiune fata, motor de 1.6 litri, diesel, 120 de cai putere. Cuplul ar fi putut părea mai interesant, la o primă vedere,  prin cei 300 Nm disponibili de la 2.000 rpm şi distribuit pe o plajă mare de turații.

Cu alte cuvinte, motorul oferă vitalitate până peste 3.000 rpm, oferă agilitate la plecarea de pe loc, oferă consistența la drumul lung. Treaba motorului este susţinută de o cutie de viteze cu 6 trepte excelent etajate, care beneficiază de o timonerie precisă, însă o cursă uşor cam lungă. Fiind bine etajata, transmisia favorizează sprintul mai ales pe primele viteze. Ocupanţii din cabină nu vor avea probleme sonore cu acest motor care deprinde o uşoară tendinţa guralivă abia înspre 3.000 rpm.  La nivel de consum, Honda CR-V a luat în mediul urban, pe timp de weekend, adică mai puţin aglomerat, circa 6,4 litri la 100 km. În afară urbei, consumul a ajuns la o medie de 5,1 litri la 100 km. Autonomia la drum întins poate ajunge, în cazul lui CR-V, undeva la 900 km.

Dinamica & Comportament

La nivel de performanțe,  lucrurile capăta dimensiunea cilindreei din dotare.  Totul se poate reduce la un sprint pe prima sută de 11,2 secunde şi o viteză maximă de 182 km/h. Pentru orice SUV, virajul este moartea pasiunii. Honda CR-V nu face excepţie de la acest capitol, însă oferă o oarecare relaxare nespecifică altor surate din segment.

Acest lucru este valabil până  în momentul în care se întinde nota, când sistemul ESP va oferi o intervenţie bine-venită.  Dinamica modelului este plăcută şi oferă multă siguranţă la un drum lung. Pe serpentine va fi uşor mai greu atât pentru CR-V, cât şi pentru pasageri.  Suspensia a căutat confortul, motiv pentru care denivelările drumurilor nu vor exista în realitatea din jurul SUV-ului nipon.  Direcţia este asistata şi oferă confort atât în mediul urban, cât şi la drum întins.

Design

Honda a ţinut să îmbine trecutul cu viziunea asupra unui viitor aproximativ. CR-V îşi schimbă înfăţişarea, dar păstrează punţile estetice către vechea generaţie, prin designul frontal, şi propune ceva total nou pentru spate. Designerii japonezi au ţinut să reprezinte stilistic clienţii urmăriţi. Astfel, pentru europeni a fost concepută partea frontală, cu linii dinamice şi tendinţe uşor agresive, în timp ce posteriorul pare desprins din filmele de pe peste Ocean. În acelaşi timp, spatele arcuit ca după modelul unui break şi nu al unui SUV te poate duce cu gândul la maşina de familie, în timp ce fața rămâne mai atrăgătoare segmentului tânăr.

S-a căutat un echilibru între agresivitate şi fluiditate, dar nu putem spune nici că s-a reuşit acest lucru, nici că nu. Ideea e că SUV-ul atrage priviri, dar pare că o face mai mult pentru că este o Honda şi mai puţin pentru frumuseţea sa.  Dacă priveşti stopurile de lumini masive, prea masive, în forma lor de cobră de pe spate, vei fi uşor contrariat, dar în momentul când te uiţi în ochii stil bumerang al blocurilor optice din faţă, vei uita de sentimentul răvăşitor lăsat de designul posteriorului.

Honda reuşeşte, atunci când desenează maşini, să creeze o legătură cu posesorul, iar preceptele de ordin estetic se evaporă ca şi cum nici n-ar fi existat. 

Interior

Nu ai cum să nu te simţi excelent într-o Honda, şi mai ales în CR-V. Dacă maşina asta nu te poate cuceri cu interiorul ei, atunci nu mai există nicio şansă.  Totul incepe cu spaţiul. Este bine proporţionat şi poate fi gestionat lejer de 5 persoane. Totul este la locul lui în Honda CR-V, deşi totul pare alandala. Asta pentru că oricând vei dori să-ţi pui telefonul, un pachet de ţigări, o sticlă de apă sau un termos cu cafea, vei găsi mai multe opţiuni de depozitare.

Multitudinea de spaţii de depozitare, aşezarea ergonomică a funcţiilor de comandă – toate par că sunt la locul lor şi că aşa trebuie să fie în orice maşină -, aşezarea ergonomică a schimbătorului, poziţia cotierei centrale şi mai ales calitatea aparte a tapiţeriei catifelate vor transforma CR-V într-o adevărată locuinţa pe timpul unei călătorii. Dacă bordul şi instrumentarul de bord sunt absolut banale cu tot plasticul lor de calitate, catifelata tapiţerie care îmbraca habitaclul este o adevărată încântare.

Scaunele din față oferă un confort excelent la drum lung, iar durerile de spate  vor întârzia să apară chiar şi după mulţi kilometri în maşină. Din păcate, ceasurile de bord au rămas în spiritul vechii generaţii, Honda uitând parcă să aducă câteva idei noi şi la acest capitol. Volanul rămâne plăcut la manevrare şi cu aceeaşi configuraţie a comenzilor amplasate pe el.

Concluzie

Honda CR-V  nu oferă experiența unui SUV, a unei mașini, oferă un pic mai mult. E o maşină care odată introdusă în casă va face parte din familia ta. Are capacitatea asta de a fi mai mult decât o bucată de metal pe patru roţi. E un cămin pe patru roţi, mai degrabă.  Modelul are un preţ de plecare în România de 25.500 euro cu TVA, dar varianta testată de noi pleacă de la 27.500 euro cu TVA. Nu e o maşină ieftină deloc, dar e, totuşi, o maşină japoneză în cel mai bun sens al cuvântului.{gallery}Test Honda CR-V{/gallery}

Share

Leave a Reply

4 × 1 =


Notice: ob_end_flush(): failed to send buffer of zlib output compression (1) in /home/ingvoom/public_html/wp-includes/functions.php on line 5373