Teste

Hipster car – Test cu Renault Clio 1.2 TCe

De 13 martie 2014No Comments
; ; ; ; ;

Renault Clio a fost religie pe la noi până când clientela s-a maturizat şi implicit diversificat. Chiar dacă nu are potenţialul unei nostalgii, numele Clio rămâne un reper important chiar şi la cea de-a patra generaţie pe care o propune publicului de la noi.  Noul Clio a născut interes încă de la început, prin designul său reuşit şi spectaculos.

Într-un segment în care posibilitatea de personalizare a maşinii face jocul, importanța motorizării devine esenţială. Spune-mi ce motor are maşina ta, ca să-ţi spun ce personalitate ai! Acest Renault Clio, cel din zilele noastre, a devenit cumplit de anormal pentru generaţiile mai trecute prin viaţă. Maşina aceasta este expresia prin care industria îşi adaptează produsele la noile generaţii. Clio este mic, dar spaţios, brutal, dar silenţios, puternic, dar firav. Iar de acum este disponibil şi cu motorul 1.2 TCe, un turbo cu 120 de cai putere şi o transmisie automată cu dublu ambreiaj. 

Motor

Clio TCe este puntea de legătură dintre motorizările cuminţi și normaleale gamei franceze şi redutabilul RS. Este un motor al noilor generaţii, un motor cu eşarfa şi ochelari, frizura funky şi mai ştim noi ce.  După toată comunicarea, după prezentări, după valul publicitar – care te poate lua sau nu – ai datoria să te întrebi dacă realitatea corespunde cu filmul în care joci.  Una dintre întrebări, poate chiar prima, sună aşa: “Are acest motor panaş?”. Cu 120 de cai putere la 4.900 rpm şi 190 Nm la 2.000 rpm, Clio TCe pare ùn benzinar cu pretenţii. O maşină mică, cu o masă scăzută, şi putere suficientă. Adevărul este că nu există putere suficientă, motiv pentru care am putea spune că motorul n-are panaş. Însă, propulsorul prezintă un comportament sportiv si este promisiunea unei aventuri în lumea performanţei, este un teasing la ceea ce ar putea urma. Important e că nu urmează şi la fel de important este că te aduce intr-un punct superior.

Pentru a simţi motorul, e nevoie să dezactivaţi butonul Eco şi să apăsaţi pedala de acceleraţie fără menajamente. Transmisia cu două ambreiaje coordonează destul de bine relaţia dintre motor şi şofer. Fără întârzieri, schimbul este lin, aproape imperceptibil. Din nefericire, lucrurile se opresc când stau să înceapă, ca o frâna de mână trasă în calea nenumăratelor posibilităţi de aventură. Pentru şoferii fără pretenţii sportive, motorul poate fi condamnat drept prea agil, pentru fanii genului agresiv, nu e destul. A acoperi acest segment firav, a fi un mic stat la graniţa dintre două mari imperii, este oarecum periculos. Dar este un risc pe care Renault şi-l asuma.  Fără butonul Eco, cifrele oficiale ale consumului ar fi nesimţite. Diferenţa este prea mare, pentru a fi luată în calcul. Oficial, motorul Renault ia în regim urban 6.6 litri la sută iar extraurban 4.4 litri la sută. În realitate, motorul Renault consuma urban vreo 8,5 la sută de km şi extraurban vreo 6,5 litri la sută de kilometri. Pe autostradă, la o viteză medie de 130 km/h, Renault Clio TCe înghite cam 8 litri la 100 km. 

Dinamica & Comportament 

La capitolul performanțe, Renault Clio TCe 1.2 îşi bate adversarii de pe segmentul trendy. Accelerează pe prima sută în 9,4 secunde şi atinge viteza maximă de 199 km/h. Sunt valori excelente pentru un motor de 1.2 litri. Din păcate, un răspuns similar nu există şi la capitolul dinamică. Modelul cu motor turbo nu se diferenţiază deloc prin puntea sa semi-rigida pe spate iar dinamica suferă cu scopul nobil de a oferi mai mult confort. Este un minus asumat de Renault, pentru că asta cere publicul.

O maşină care stă mai puţin bine pe viraje, e o maşină la modă acum, doar pentru că trece mai bine peste denivelările din asfalt. Clio TCe reuşeşte totuşi să gliseze între comportamentul dinamic cu iz sportiv şi confort, dovada că setarea din fabrica acordată suspensiei este una reuşită. Direcţia nu este atât de fermă pe cât ne-am dori, însă poate fi găsită drept plăcută în traficul urban. Răspunsul ei este unul bun iar precizia nu suferă. 

Design 

Ultimul Clio arată senzaţional şi punct. Clio a deschis noi uşi printre formele Renault şi a oferit o experienţă vizuală absolut încântătoare. Primul lucru pe care îl remarci este sigla mărcii, care domina aspectul frontal. În mod paradoxal dimensiunea grilei a scăzut, dar agresivitatea a crescut. Dacă sigla este mult mai mare şi mai impunătoare, acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul blocurilor optice. 

Bară fața şi capota intră în acest joc estetic creat cu cea mai mare fineţe posibilă. Totul exprima agresivitate dar şi delicateţe în acelaşi timp. Liniile stilistice continua să imprime o naturaleţe fascinantă, totul culminând cu găselniţa genială a bandourilor laterale, aşezate la îmbinarea între portiere şi pragul lateral. Spatele se regăseşte în acelaşi ton cu restul, chiar dacă soluţia spoilerului din plastic glossy nu pare extrem de inspirată. În rest, forma stopurilor de lumini, banda cromată de pe hayon sau ideea de mic eleron întregesc un peisaj extrem de plăcut. Peste toate acestea se aşează nuanţa specială de azuriu a modelului testat. 

Interior

Jocul de culori pe care cabina lui Clio 1.2 TCe îl propune ne arată încă o dată că limbajul stilistic merge cot la cot cu moda frizurilor şi hainelor regăsite la noile generaţii de clienţi. Implementarea unor culori aprinse şi trasarea unor unghiuri îndrăzneţe întineresc atmosferă cu câteva decenii. Există riscul ca cei de vârsta a doua să facă nazuri, să spună că e prea tineresc. Totuşi calitatea materialelor a crescut enorm de mult în comparaţie cu vechiul model, iar plasticul moale de pe bord nu vine decât să ne confirme acest lucru. Nouă grafică a instrumentarului de bord impune aceeaşi atmosferă a unui lucru bine făcut şi, mai mult decât atât, a unui lucru frumos. Plasticele mai tari au fost ascunse în zonele inferioare iar numărul spaţiilor de depozitare, la rândul lor stilizate extrem de plăcut, este extrem de mare pentru o maşină mică.

Dacă ar fi să găsim o critică, cu siguranţă ar fi legată de folosirea unei suprafeţe prea mari de black piano la interior. Nu că ar arăta urât, însă este mai greu de întreţinut atât la praf cât şi la urmele degetelor. Consola centrală, locul unde ecranul LCD parcă se ataşează şi nu este parte componentă a maşinii, oferind iluzia unei tablete, descrie un design minimalistic şi oferă un contrast excelent de bine reuşit cu restul componentelor de la interior. Azuriul exteriorului şi-a luat loc pe volan sau alte inserţii de tip glossy la interior. Mai important e că aceasta găselniţă câştiga jocul estetic, făcând atrăgător modelul francez. 

Concluzie

 

Noul Renault Clio este maşina unei noi generaţii. Am putea numi-o maşina hipster. Este expunerea modernităţii în materie de automobile, un curent proaspăt, bine-venit în industrie. Motorul TCe face acelaşi joc, ceea ce nu poate fi decat lăudabil. Dar minusurile sale există şi nu pot ignorate. Consumul este cel mai mare dintre ele. Noul Clio are un preţ de plecare fantastic, de 10.200 euro cu TVA.  Versiunea testată de noi, cu echipare Dynamique şi motor turbo de 1.2 litri, transmisie EDC cu 6 rapoarte şi dublu ambreiaj şi cu aproape toate dotările posibile ajunge la un preţ de 16.600 euro cu TVA. {gallery}Clio TCe{/gallery}

Share

Leave a Reply

3 × 4 =


Notice: ob_end_flush(): failed to send buffer of zlib output compression (1) in /home/ingvoom/public_html/wp-includes/functions.php on line 5373