Alonso si Massa au avut parte duminica de ghinion dupa ghinion si probabil ca asta nu ar fi fost deloc ciudat daca nu ar fi fost a doua oara in numai patru curse cand echipa si defectiunile complet ridicole ii imping pe piloti la jumatatea clasamentului.
Am inceput cu echipa Ferrari dintr-un motiv simplu: a fost cea mai mare surpriza de duminica. S-au descurcat foarte bine in calificari si cred cu tarie ca Alonso ar fi reusit sa castige cursa. Asta dupa o socoteala foarte simpla. A iesit pe locul 8 in conditiile in care practic avea stricat singurul sistem prin care se poate depasi usor in Formula 1 si a avut cu doua intrari mai mult la boxe decat trebuia.
Bineinteles ca in lipsa unui adversar pe masura Vettel a castigat categoric Marele Premiu din Bahrain – atat de categoric incat camerele de luat vederi si-au amintit de el numai cand a trecut linia de finnish.
In spatele lui Vettel a fost adevaratul spectacol. Mai exact intre doi piloti ce apartin aceleiasi echipe – Button si Perez. Stiam ca Perez este putin impulsiv, dar pana acum, in noul sezon, nu a avut ocazia sa o arate. Perez nici nu s-a apropiat in primele curse de un loc care sa ii arate potentialul. Acum parcursul lui a fost unul foarte bun si a vrut sa dea tot. Chiar mai mult decat tot.
Intreaga lume a urmarit o lupta crunta dusa de Perez impotriva coechipierului sau. Nu numai o data mexicanul l-a atins nemilos pe coleg fara ca echipa sa intervina in vreun fel. Poate ca cei de la McLaren au dus politica aceasta de promovare a egalitatii intre piloti putin prea departe si i-au pus pe amandoi in pericol, dar nimeni nu imi poate spune ca nu s-a distrat copios privindu-i – mai ales in momentele in care Button striga echipei: “Potoliti-l”.
Una dintre “problemele” echipei McLaren este ca atat britanicul Jenson Button, cat si tanarul mexican Perez sunt la fel de impulsivi, de bataiosi – asta poate aduce puncte echipei sau le poate cauza tensiune mare celor de la boxe in momentele de cotitura, asemenea celui din Bahrain. Insa cu siguranta nimic nu ii va opri.
Un alt duel roata la roata a fost cel dintre Webber si Hamilton – la fel de impresionant, mult mai linistit. S-a vazut acolo un temperament cu totul diferit si un profesionalism care nu poate veni decat cu experienta.
Mercedes a avut din nou un parcurs foarte bun in calificari, de aceasta data prin Roseberg, dar nu a putut tine pasul in cursa. Cel putin rezultatele bune din sesiunea de calificari arata ca Mercedes are toate calitatile pentru a face o figura buna in viitor – singura problema este sa nu fie prea tarziu pentru cei doi piloti atat de chititi sa ocupe primele locuri ale clasamentului.
Lotus a avut din nou un start foarte prost si o strategie foarte buna. Am senzatia ca Raikkonen face anul acesta ce a facut Alonso anul trecut – strange rezultat bun dupa rezultat bun si pandeste orice greseala a lui Vettel pentru a trece in fruntea clasamentului. Lupta este la fel de apriga anul acesta si, fara un nou loc I, este posibil sa nu tina pasul.
